Dematurizare - Incertitudini, Alexandra Manolache

Dematurizare

 

Am capul în nori şi norii- n cap,

îmi pare totu-o joacă..

Asta nu e realitatea despre

care vorbesc ei, adulţii!

Totul e o oportunitate,

joaca- i viaţa-n picioare;

nu cred că o să mai cresc

vreodată mare…

Deşi vârsta-i aproape de

două duzini,

spiritul parcă s-a  născut

mai ieri.

 

Am învăţat ceva în procesul

acesta de dematurizare

şi anume că fericirea

e o alegere mai mult.

Viaţa asta de copil

mai scurtă decât o vei vedea vreodată,

aşa că nu-ţi risipi clipe

fiind supărat pe ceva

ce oricum nu poţi controla.

Fii un călător în

lumea asta mare

şi nu-nceta vreodată

să-ţi întrebi ,,părinţii”:

de ce oare,

cum se face?

 

În momentul în care

te-ai obişnuit c-o rutină,

cu indiferenţă,

ai eşuat în dematurizare.

Ce vreau să mă fac

când cresc mare?

Voi rămâne aici,

mereu, un suflet

curios şi blând,

indiferent de câţi

adulţi mă vor dojeni

în drumul lor spre

maturizare…

 

Cu fluturi în păr

voi alerga spre mare

şi aripile le voi întinde

înspre infinit,

căci eu nu mă las

oprit din joaca asta

ce-o iubesc.

 

Să cânte sentimente

pe acorduri de chitară,

voi chicoti când

te voi vedea pentru

prima oară.

De voi simţi că eşti un

pui de om, la fel ca mine,

braţele le voi deschide

şi voi urla în gura mare

c-am găsi o floare

în grădina cea mai

neîngrijită:

o lume moartă

ce naşte suflete vii.

 

Dacă va fi să creştem

Vreodată, promite- mi

că nu-ţi vei lăsa lumea toată,

că vei lupta ca cel mai brav ostaş

şi că totul va fi înc-o joacă.

Totuşi, ceva aş vrea să

nu se- ntâmple:

să nu alergăm vreodată

după vise,

căci în ziua în care-o

vom face, totul

se va spulbera:

nu va mai fi

nici joc,

nici joacă…

-poezie preluată din cartea Incertitudini-

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *