Consideri că totul există pe bază de energii şi frecvenţe? Crezi în destin, legea atracţiei şi chiar te foloseşti de puterea cristalelor? Super, înseamnă că te pasionează spiritualitatea, la fel ca şi pe mine. Însă… ţi-ai pus vreodată întrebarea: dacă nu sunt atât de spiritual precum credeam? Eu da. Iată câteva dintre aspectele ce ne fac mai puţin spirituali.

Critica

,,Oare cum pot anumiţi oameni să trăiască cu atâtea gânduri şi valori superficiale?”

,,Nu-i suport pe cei falşi. “

,, Sunt interesat/ă doar de oamenii pasionaţi de spiritualitate. “

Mai ţii minte ce se prezintă în cărţile tale preferate de spiritualitate? Ştii tu, acelea care te-au făcut să vezi lumea cu alţi ochi.

Lumină în toţi şi în toate. Este o alegere şi o dovadă a faptului că sinele tău superior a ales să treacă peste bariere, judecată sau critică. O alegere zilnică să vezi frumosul în ceilalţi, indiferent de câte motive contrare îţi oferă. Nu judeca drumul spiritual al celorlalte persoane! Fiecare are de parcurs propriul său traseu până la atingerea iluminării.

Comparaţia: x>y

Te roade un pic invidia când vezi reuşitele prietenilor tăi? Simţi o repulsie ciudată în piept atunci când alţii aduc vorba despre succesul personal sau abundenţa cu care trăiesc? Am un sfat pentru tine: revino-ţi! Nu compara! După cum spuneam mai sus, fiecare persoană are propria traiectorie de parcurs. Era un citat drăguţ: nu compara începutul drumului tău cu finish line-ul altei persoane!

Aşadar, din nou, nu compara! Nu ai trăit copilăria persoanei cu care te compari, nu ai crescut în familia sa, nu ai avut acelaşi grup de prieteni, poate că până la urmă nici nu aveţi aceleaşi valori. Aşadar… ce rost mai are comparaţia? Lăsaţi-o doar pentru matematică şi business, fraţilor!

Mare tam-tam, puţină practică

Crezi că dacă ai citit peste 20 de cărţi de spiritualitate şi self-help vei deveni peste noapte un maestru în arta Zen? Sau cine ştie, poate deja te consideri unul. Însă adevărul este cunoscut: doar prin intermediul practicii poţi evolua. Teoria fără practică este absolut inutilă. Iar practica lipsită de disciplină şi consecvenţă nu îţi va aduce rezultatul aşteptat.

,,Dar meditez o dată pe lună, tot este mai bine decât deloc!” Da, este, şi te poate linişti pentru o perioadă scurtă de timp, însă nu vei evolua. Aminteşte-ţi, pentru a învăţa tabla înmulţiriii, a trebuit să repeţi doar o dată pe lună? Doar dacă erai un mic geniu, lucky you.

Majoritatea oamenilor sunt de c*c*t

Şi eu mă mai uit la ştirile de la ora cinci, o dată la jumătate de an. Însă este suficient să îmi inducă o părere negativă, legată de umanitate şi acţiunile sale. Ba chiar mai mult, dacă vei aştepta ca ceilalţi să se comporte în anumite situaţii la fel cum ai face-o tu, poţi trăi această capcană: iluzia unei societăţi de rahat. Începi să pui sub semnul întrebării bunătatea oamenilor, şi inocenţa gândirii lor. Toate acestea duc la primul punct: critica.

Confirmarea identităţii

Ai nevoie de această mască pentru a ţi se confirma identitatea în societate? Simţi că poţi să agăţi mai uşor dacă abordezi temele ezoterice? Întâlneşti oameni faini în cercurile spirituale, dar cu toate acestea nu eşti foarte înrăit într-ale ezoterismului…. Chiar dacă ţi-ai construit toată identitatea pe baza acestui aspect. De la felul în care te îmbraci, vorbeşti, filmele pe care le vezi, produsele pe care le consumi.

Fii tu. Spiritualitatea nu îţi cere să faci parte dintr-un tipar. Ascultă ceea ce îţi place, chiar dacă este vorba despre manele sau rock, îmbracă-te în negru sau în cele mai nebune culori, rade-te în cap dacă simţi nevoia, vopseşte-ţi părul, fă-ţi dreaduri! Oricare dintre acestea, care ar putea să te facă să te simţi bine în pielea ta.

Concluzie

Nu mă consider spirituală, însă încerc să adopt anumite principii din această mişcare, cele care se potrivesc cu mentalitatea şi valorile mele. Ce face un om să fie cu adevărat spiritual? Lipsă de critică, acceptarea, sufletul deschis şi iubirea pentru tot ceea ce ne înconjoară? Dacă aşa este, avem mult de lucrat cu noi înşine.