Impresii piata de Craciun din Viena

În acest an îţi doreşti un Crăciun diferit? Atunci te invit să resimţi atmosfera sărbătorilor de iarnă în Viena: o metropolă cu un aer imperial, elegant şi cu o frumuseţe aparte! Deşi este una dintre cele mai scumpe capitale în care am ajuns, recomand cu drag vizitarea acesteia!

Pieţele de Crăciun

Formularea la singural din titlu este oarecum improprie, căci la fel ca şi în cazul Pragăi, Viena găzduieşte mai multe pieţe de Crăciun. Printre acestea se numără şi:

  • Târgul din faţa primăriei,
  • Târgul de la Palatul Belvedere,
  • Târgul de la Maria-Theresien Platz,
  • Târgul Altes AKH,
  • Târgul de la Spittelberg,
  • Târgul de la Palatul Schönbrunn.
Fotografie realizată de Ene Diana

Târgul de Crăciun din faţa primăriei

Unul dintre aspectele care aduc un element aparte târgurilor de Crăciun din Viena sunt sutele de instalaţii luminoase, amplasate în toate unghiurile principale. Pe lângă acestea, târgul primăriei găzduieşte şi alte lucruri interesante: un patinoar imens, peste 150 de standuri ce conţin cadouri de Crăciun, mâncare tradiţională şi decoraţiuni. Dacă doreşti să simţi cu adevăratul spiritul sărbătorilor, îţi recomand să faci o plimbare cu sania trasă de cai.

Fotografie realizată de Ene Diana

Târgul de la Palatul Schönbrunn

Lângă simbolul reprezentativ al Vienei, Palatul Schönbrunn, se află cea mai elegantă piaţă de Crăciun. Aici se desfăşoară spectacole de muzică live, ateliere pentru copii şi alte activităţi care captează atenţia turiştilor. În cadrul standurilor poţi găsi decoraţiuni, cadouri, platouri cu brânzeturi, gemuri de casă, articole cosmetice naturale, pe scurt… aproape orice.

Fotografie realizată de Ene Diana

Târgul de la Palatul Belvedere

Un alt cadru de poveste pentru o piață de Crăciun îl reprezintă Belvedere Palace. Acesta are o o fațadă deosebită şi poate fi un loc romantic pentru promenadă. Înspre deosebire de celalalte pieţe, aici vei găsi standuri care vând bijuterii din sticlă de Murano, ceramică decorată și lumânări aromaterapeutice.

Fotografie realizată de Ene Diana

Cea mai bună perioadă de vizitare pentru turişti

Deşi majoritatea târgurilor sunt deschise de la mijlocul lunii Noiembrie, există o mare posibilitate să te întâlneşti cu mii de turişti, indiferent de perioada aleasă. Cu toate acestea, recomand vizitarea pieţelor în timpul săptămânii, nicidecum în weekend. Pentru mai multe informaţii despre programul târgurilor, accesează acest link.

Fotografie realizată de Ene Diana

Preţuri 

După cum am spus şi în introducere, aşteaptă-te ca produsele de la târguri să aibă preţuri ridicate! Moneda naţională este euro, iar majoritatea standurilor acceptă şi plata cu cardul. Un aspect ce mi s-a părut foarte interesant este că majoritatea comercianţilor care vând vin fiert, oferă în preţ (care are inclus garanţia) şi cana de ceramică. Aşadar, este alegerea ta dacă o înapoiezi sau o păstrezi ca amintire!

Fotografie realizată de Ene Diana

La ce temperaturi să te aştepţi

Acest paragraf este absolut necesar pentru articol! Nu vă lăsaţi păcăliţi precum am făcut-o eu! Acum doi ani, când am vizitat pentru prima dată târgurile din Viena, m-am lăsat ghidată după următoarea logică: dacă în Cracovia temperaturile sunt atât de blânde, cu siguranţă în Viena nu are cum să fie mai frig. Aşadar, zis şi făcut, lăsat în bagaj colanţi, lăsat mănuşi, lăsat şosete groase. Să înceapă plaja, zic! Concluzia? Mă mir ca nu m-am transformat în om de zăpadă… Pe scurt, îmbracă-te gros! Nu o să regreţi!

Fotografie realizată de Ene Diana

În cazul în care drumul până în Austria, ţi se pare mult prea obositor, îţi recomand să citeşti articolul despre târgul de Crăciun din Budapesta, o variantă mult mai accesibilă şi facilă pentru oamenii din vestul ţării. Dacă îţi doreşti să vizitezi mai multe ţări, aruncă un ochi şi pe articolul despre târgul de Crăciun din Praga.

,,De ce sunteti obsedati de calatorii?”

Cum era vorba aceea: foaie verde lobodă, gura lumii slobodă? Susţin cu tărie ca fiecare om să aibă o părere proprie şi personală, neinfluenţată de tendinţele din jur. Însă există anumite momente când simt nevoia să demontez anumite păreri. Ştiu, ştiu, poate fi o greşeală (sau o boală psihică) să te contrazici cu pereţii. Dar I’ll give it a try.

Ducem o viaţă mediocră.

Citisem un articol care susţinea sus şi tare că oamenii care simt o nevoie continuă de a călătorii sunt oamenii care duc vieţi mediocre, deoarece nu au un scop real, care să aducă o contribuţie celor din jur. Într-adevăr, privit din ansamblu, călătoriile presupun să observi, să vezi şi să te bucuri de moment.

Dar analizând un pic mai mult situaţia, nu oare am început toţi să fim orbi, ca şi societate? De dimineaţa până seara există doar eu, presărat din când în când cu gândul la cei dragi. Rareori ieşim înafara noastră să observăm ce se întâmplă în jur.

Călătoriile te forţează să fii atent, nu de alta, dar dacă nu ai face-o, există o mare posibilitate să te rătăceşti (sau mai rău). Prin intermediul unui context nou, eşti obligat să vezi, să asculţi şi să simţi.

Pornind de la această ipoteză, cea prin care ieşi din tine şi eşti mai focusat asupra celor din jur, pot susţine că se poate produce o schimbare. Devii mai conştient de problemele cu care se confruntă alţii, devii mai recunoscător pentru ceea ce ai. Pe de altă parte, observi că în unele locuri societatea este mai dezvoltată decât în propria ţară. Astfel, eşti mai dornic să faci o schimbare. De ce? Pentru că acum ştii că se poate! Doar ai văzut cu ochii tăi. Încurajez oamenii inovatori, luptătorii, curajoşii, nu cei care se ascund sub fraza: dincolo e mai bine, aici, la noi, nu este de trăit.

Într-adevăr, ca în orice grădină, pot creşte şi buruieni. Acele buruieni care călătoresc să moară ,,pretenii de pe Facebook şi Insta”. Cu părere de rău, pentru acele buruieni, nu am o explicaţie.

Nu aducem un impact societăţii.

Recapitulare, ce am învăţat până acum? Ieşim din noi, observăm la un alt nivel, bun, bun! Nu aduci un impact pentru societate nici dacă munceşti 8/24h şi investeşti doar în tine şi în nevoile tale. Nu aduci un impact societăţii nici atunci când îţi cheltuieşti banii pe opulenţă. Aşa că întrebarea mea este… mai contează contextul în care te aflii atâta timp cât mintea nu este orientată înspre schimbare sau bună-starea societăţii?

Fie că este vorba despre o persoană stabilă sau una nomadă, contează alegerile pe care le faci. Ce vei face cu cunoştinţele pe care le-ai dobândit în decursul călătoriilor? Ce vei face cu lucrurile pe care le-ai observat? Iar tu, persoană care este adepta stabilităţii, ce vei face cu mentalitatea ta astfel încât să aduci o schimbare generaţiilor viitoare?

Fugim de responsabilităţi.

Circulă foarte mult ideea precum că nomazii contemporani sunt 100% liberi, trăiesc fără nici o responsabilitate şi au un singur obiectiv: să bifeze cât mai multe locuri vizitate pe listă. Haide să nu simplificăm lucrurile chiar atât de mult! Atât eu, cât şi mulţi alţi obsedaţi de călătorii, avem o familie, un job stabil, prieteni şi ALERTĂ, ALERTĂ, o viaţa personală, una care nu este legată de #traveling, #yololife, #nomad. Ce înseamnă toate acestea?

Să spunem că există persoane care nu au toate acestea. Chiar şi atunci există responsabilităţi! Atât timp cât eşti în viaţă, ai cel puţin o responsabilitate: să te menţii viu şi dacă eşti puţin mai rebel, să îţi asiguri nevoile de bază. Şi dacă tot eşti călător, vin şi alte responsabilităţi: gestionarea banilor, a timpului într-un mod eficient, chiar gestionarea propriilor emoţii.

Parte din identitatea noastră

Într-adevăr, mi se pare puţin amuzant că acest aspect ajunge să fie parte din identitate. Însă pe lângă curiozitatea acută, nevoia de adrenalină şi multe alte aspecte comune călătorilor frecvenţi, fiecare dintre noi are ceva mai mult decât asta. Persoana mea nu se reduce doar la ,,îmi place să călătoresc”. Este doar o mică parte din identitatea mea. La fel ca oricare altă persoană, am şi alte hobby-uri, alte ocupaţii în viaţa de zi cu zi, alte responsabilităţi, alte obiective decât să ajung în x loc sau y.

De ce încurajez această ,,boală”?

Ok, am scris un mini-roman şi îmi cer scuze pentru că m-am lungit, însă nu pot încheia articolul fără aceste paragrafe. Nu încurajez mediocritatea, egoismul, instabilitatea sau superficialitatea!

Încurajez ieşirea din zona de confort, din propria persoană! Încurajez evoluţia şi schimbarea perspectivei! Încurajez să aducem, noi toţi, nomazii sau oamenii adepţi ai stabilităţii, un plus pentru societate! Fie că o facem printr-o acţiune mică sau mare, o călătorie înspre schimbare începe cu un singur pas!

Giveaway

Şi tu ai un suflet de nomad? Iată ce trebuie să faci pentru a te înscrie în concursul pentru câştigarea lănţişorului.

1. Urmăreşte acest cont de Instagram: https://www.instagram.com/alexandragabita/
2. Menţionează în comentariile postării ( https://www.instagram.com/p/B3eaKaih793/ ) un prieten (doi, trei, dacă eşti popular, cu atât mai bine) pasionat de călătorii.
3. Like acestei poze: https://www.instagram.com/p/B3eaKaih793/ .
4. Pentru a beneficia de o şansă dublă, te invit să te înscrii la newsletter-ul aflat în partea de jos a acestui website.

Perioadă desfăşurare giveaway: tragerea la sorţi se va face la o zi după ce se vor aduna 500 de participanţi.

Alegerea câştigătorului se va face prin tragere la sorţi, iar anunţul se va face pe contul de Instagram menţionat mai sus. Baftă!

Castelul zânelor: locul unde poveştile prind viaţă

A fost odată că niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de pe vremea când îţi cunoşteai sufletul pereche de la un simplu match şi de când ,,Google” devenise un termen în dicţionarul englez; de când bătăliile nu se purtau cu săbii sau pistoale, ci prin multe cuvinte scrise la tastatură; de când munca, distracţia, prietenii şi toate elementele esenţiale se găseau într-un singur dispozitiv.

A fost odată un castel care nu părea atins de trecerea anilor, unde locuiau prinţi şi prinţese, frumoşi, vrednici, care împărţeau voie-bună la fiecare colţ şi care te făceau să crezi că nu există ieri sau mâine, ci doar veşnicul azi.

Acest castel era atipic şi… ecologic, căci regele mereu a fost interesat de protejarea mediului; deh, mereu vorbea despre sustenabilitate.

Se spune că a fost proiectat de mari maeştrii într-ale arhitecturii, acum hă-hă… pe puţin 5 ani. Haide să nu rupem vraja basmului aici, căci o poţi trăi pe propria piele!

Castelul Zânelor se află în Valea Porumbacului, judeţul Sibiu, chiar la poalele Munţilor Făgăraş. Magia sa este amplificată de relieful ce înconjoară castelul. De la etajul camerelor poţi vedea al doilea cel mai înalt vârf din România: Negoiu.

Pe lângă peisajele montane, poţi petrece aici o după-masă relaxantă. Este locul ideal pentru a îmbuca bucate tradiţionale şi a cumpăra cadouri pentru cei dragi. În timp ce te relaxezi, îi poţi lăsa pe cei mici să se distreze la locul de joacă.

Informaţii utile

Castelul Zânelor este deschis zilnic, de la 10:30, până la 17:30. Un bilet de intrare costă 5 RON, iar taxa pentru şedinţe foto este de 200 RON.

Drumeţie de weekend: Cabana Bâlea – Cascada Bâlea

Ce activitate de weekend poate fi mai relaxantă (cel puţin din punct de vedere mental) decât o drumeţie uşoară la munte? Şi nu orice drumeţie… Ci una care pare desprinsă dintr-un alt tărâm. Pornind de la Bâlea Lac, după ce ai avut parte de câteva momente de linişte, poţi începe o nouă aventură: cascada Bâlea.

Fiind una dintre cele mai inalte cascade din România, aceasta porneşte de la altitudinea de 1400m şi uimeşte în fiecare vară sute de turişti prin măreţia şi frumuseţea sa.

Traseul este marcat cu roşu şi este de o dificultate relativ uşoară, înspre medie. Singura porţiune mai dificilă este cea care presupune urcatul pe stânci, aşadar nu recomand traseul în zilele ploioase. Drumul până la cascadă poate fi parcurs într-o oră jumătate.

Cascada nu are de oferit doar căderea impresionantă de apă, ci şi o vegetaţie interesantă care o înconjoară şi este numai bună de observat. Printre speciile de plante prezente se numără şi: ochii şoricelului, ferigi, muşchi, flămânzică şi rogoz.

Sarajevo, Mostar si Mokra Gora: pe urmele lui Kusturica

Am aşteptat această excursie cu nerăbdare, entuziasm şi puţină confuzie. De ce confuzie? Ei bine, cred că Bosnia şi Herţegovina a fost singură ţară de la care nu ştiam ce să mă aştept. Domnul Google (sau doamna, nu asumăm), ne oferă atât de multa informaţie, încât ne putem scălda în ea… Iar la sfârşitul cercetării te face să te întrebi: eu ce să mai cred?

Vizitând o ţară preponderent musulmană, care s-a aflat într-un continuu conflict etnic şi cultural, un lucru am ştiut: nu voi merge pe cont propriu. Singuranţa pe primul loc, mereu! Aşadar, am optat pentru agenţia Ultramarin, care are în oferta sa turistică excursia cu numele de ,,Pe urmele lui Kusturica.

Cine este Emir Kusturica?

Pentru început…. Cine este Kusturica şi ce legătură are cu această excursie? Emir Kusturica a fost unul dintre cei remarcabili regizori europeni, de la începutul anilor 80′. Prin intermediul peliculelor ,,Tata în călătorie de afaceri” şi ,,Undeground”, a câştigat premiul “Palme d`Or” la Cannes. Regizorul în vârstă de 64 de ani s-a născut în Sarajevo. Stilurile abordate sunt suprarealiste și naturaliste, exprimând simpatii profunde pentru oamenii din mediile rurale.

În anul 2002, Kusturica a început să creeze diferite cadre, pe o colină din vestul Serbiei, pentru noul său film: Life Is a Miracle. El a continuat să le extindă, iar în cele din urmă, platoul de lucru a devenit un etno-sat, pe care l-a numit Drvengrad („Woodville”). A fost, de asemenea, o forță motrice pentru Andrićgrad, un centru cultural și un mic orăşel, pe malurile râului Drina, din Vișegrad, Bosnia și Herțegovina.

Mausoleul Oplenac

Cunoscut şi sub numele de ,,Biserica Sfântul Gheorghe”, mausoleul se află în oraşul Topola, din Serbia Centrală. Fiind şi primul obiectiv al excursiei, am avut oportunitatea să îi observăm măreţia din perspectiva a mai multor unghiuri: vizual, istoric şi cultural. Este un obiectiv cu care se mândresc toţi localnicii, astfel că s-a născut următoarea vorbă: “Vizitand Serbia fără să treci pe la Oplenac, e ca şi cum ai vizita Franţa, fără sa vezi Turnul Eiffel.” Biserica Sfântul Gheorghe a fost construită sub ordinul regelui Petru I, în anul 1910. Pentru mai multe informaţii despre istoria şi arhitectura acesteia, te invit să citeşti mai multe aici.

Drvengrad (Mokra Gora)

După cum am menţionat şi mai sus, Drvengrad este un sat etnic, situat pe Muntele Mecavnik şi este înconjurat de către Munții Zlatibor și Tara. Încă de când vei păşi pe strada principală, numită după Ivo Andric, laureat al premiului Nobel pentru literatură, vei putea să admiri autenticitatea acestui sat. Fiecare stradă a fost numită după oameni celebri: Ernesto Che Guevara, Diego Maradona, Dostoievski, Miodrag Petrovic Ckalja, Novak Djokovic. Ca oricare alt sat, Drvengrad găzduieşte câteva restaurante și cafenele.

Este interesant de observat că fiecare clădire este construită din lemn şi are temelii de piatră. Una dintre principalele atracţii turtistice ale satului, o reprezintă biserica de lemn dedicată Sfântului Sava.

Dacă eşti în cautare de culturalizare, există câteva locuri şi pentru tine: o galerie de artă şi cinematograful Underground. Iar cât despre cei mai glumeţi din fire… există câteva sculpturi din lemn… aparte.

Acest loc care pare desprins din poveşti, găzduieşte festivalul internațional de film ,,Kustendorf”, care are loc anual. Printre celebritățile care au păşit în acest sat se numără şi: Johnny Depp, Monica Bellucci, Gael García Bernal şi Andrei Konchalovsky.

Nostalgija – Šargan Eight

De-a lungul timpului, mulţi oameni au depins de această unică legătură feroviară, care lega Sarajevo de Belgrad. Deşi linia a fost închisă în 1974, o parte a pistei a fost restaurată, denumită ulterior Šargan Eight. Numele vine de la traseul în forma cifrei opt. Acest traseu a fost redeschis în 1999, în scop turistic. Trenul are ruta din satul Mokra Gora până la o stație din Šargan Vitasi şi înapoi.

Trenul se oprește în câteva stații, iar una dintre stații este realizată strict din lemn şi oferă o privelişte uimitoare asupra satelor din acea zonă. O altă atracție turistică este stația Golubići, realizată pentru filmul regizat de  Emir Kusturica, „Viața este un miracol”. Clădirea gării a fost restaurată astfel încât să arate exact așa cum arăta în 1925. O altă gară rustică conține un mic complex turistic, cu un restaurant, o cascadă și o scară foarte lungă din piatră, care duce prin pădurea de basm, spre următoarea stație.

Sarajevo

Şi acum subiectul principal… Capitala Bosniei şi a Herţegovinei. După cum am spus în introducere, m-am informat destul de mult cu privire la această ţară. Însă nici un articol nu m-a pregătit pentru şocul cultural pe care l-am avut. Un şoc pozitiv, ceea ce este drept. În primul rând, o primă informaţie care m-a luat pe nepregătite a fost faptul că 90% dintre locuitori sunt musulmani. Dacă nu ştiai această informaţie, cu siguranţă o vei află după ce vei vizita Sarajevo.

Am fost surprinsă să văd un mix cultural, care cumva a reuşit să se îmbine destul de armonios, cel puţin la prima vedere. Ce vreau să spun prin mix cultural? Ei bine, să ofer un mic cadru descriptiv. Două magazine de îmbrăcăminte, relativ într-o locaţie apropiată. Unul vindea produse de îmbrăcăminte occidentale, ultimul răcnet (fustiţe scurte, pantaloni scurţi, ştiţi voi, ce se poartă), iar celălalt oferea o gamă diversificată de burka şi hijab-uri. Şi cu toate acestea, cele două branduri coexistau unul lângă celalălt, fără nici o problemă. Acest stil se regăseşte şi pe străzi, iar nimeni nu se uită urât la celălalt. Nimeni nu bate obrazul nimănui. Extraordinar, nu?

Sarajevo este unul dintre puținele orașe în care poţi merge la o biserică catolică, biserică ortodoxă, sinagogă și moschee în aceeaşi zi. Există baruri cu narghilea și bere de artizanat, cafea turcească și latte de vanilie, piețe vechi de 500 de ani și centre comerciale moderne. Pe scurt, Sarajevo îmbină două lumi total opuse.

Te numeri printre cei pasionaţi de istorie? Atunci cu siguranţă trebuie să ajungi cel puţin o dată în viaţă în acest loc înconjurat la fiecare pas de urme ale trecutului său zbuciumat. Sarajevo este locul în care sârbul bosniac Gavrilo Princip l-a asasinat pe arhiducele Franz Ferdinand din Austria. Pe scurt, evenimentul care a stârnit un efect de domino, ce a dus la declararea primului război mondial.

Chiar dacă localnicii au încercat să treacă peste ororile trecutului, au păstrat memento-uri în jurul orașului, precum „Sarejevo Roses”, şi flacăra eternă, o flacără mereu arzătoare în memorialul victimelor din al doilea război mondial.

Pe măsură ce admiram frumuseţile oraşului, încercam să nu uit: Sarajevo a suferit cel mai lung asediu din istoria modernă. Cu toate acestea, capitala Bosniei și Herțegovinei trece printr-o transformare radicală, care aproape te face să uiţi trecutul tumultos: centre comerciale moderne de sticlă, hoteluri de lux și clădiri care par desprinse din viitor.

Mostar

La aproximativ 2 ore de Sarajevo, se află orașul fermecător Mostar. Acesta este cunoscut pentru imensul său pod-imperiu otoman, Stari Most.

Însă asta nu este tot, vei putea servi masa la restaurantele bosniace, te vei putea pierde printre tarabele cu suveniruri, vei putea explora diverse moschei și admira peisaje incredibile.

P.S: Dacă norocul îţi stă înscris în frunte, vei putea vedea chiar faimoșii înotători din Mostar.

Memorialul Victimelor Genocidului din Srebrenica

Conform lui Theodor Meron, ,,căutând să elimine o parte a musulmanilor bosniaci, forțele sârbe bosniace au comis genocid. Ei au căutat să elimine fizic pe cei 40.000 de musulmani bosniaci ce locuiau în Srebrenica, un grup emblematic pentru musulmanii bosniaci în general. Ei au confiscat toate bunurile personale și actele de identitate ale prizonierilor musulmani de sex masculin, militari și civili, tineri și bătrâni, și i-au ucis deliberat și metodic doar pe baza identității lor.”

Această atrocitate a reprezentat actul final din strategia de tip genocid, numită „curățare etnică”. Genocidul de la Srebrenica a fost finalitatea planificată şi sistematică a unei campanii de patru ani de deportare forțată, tortură, omor în masă și violență sexuală sistematică de către forțele sârbe bosniace, în serviciul obiectivului lor de a crea o „Mare Serbia”.

Concluzie

Recomand din tot sufletul această excursie, mai ales celor pasionaţi de cultură şi istorie! Dar nu numai! Dacă eşti însetat de diversitatea culturală, de o arhitectură deosebită, de ceva…. altfel, care să te scoată din zona de confort, atunci neaparat trebuie să încerci să o iei ,,Pe urmele lui Kusturica“.

Dovada vie a faptului că din orice eveniment (tragic sau fericit) se poate face comerţ.

Cu toate acestea, în timpul petrecut în Sarajevo, m-am simțit în siguranță tot timpul. Călătoria cu un grup a contribuit, desigur, la acel sentiment de confort. Aşadar, pe această cale ţin să mulţumesc agenţiei Ultramarin pentru organizarea acestui program turistic, pentru toate informaţiile bine punctate şi pentru o experienţă care va avea mereu un loc special în amintirile mele.