Despre mine

Cine este nomada din spatele ecranului?*

Bună, mă numesc Alexandra şi am o problemă cu…. glumesc, singura dependenţă este cea legată de călătorii, cu tot ceea ce vin ele la pachet: aventură, necunoscut, adrenalină, curajul de a ieşi din zona de confort în mod constant, oamenii pe care urmează să îi cunoşti, poveştile cu care rămâi din fiecare loc nou vizitat, ştii tu, toate astea.

Până la urmă… cine nu este dependent de experienţe frumoase, care te fac să evoluezi ca şi persoană şi care îţi arată noi perspective? Probabil doar persoanele care nu sunt suficient de curajoase şi se lasă dominate de frica bine-cunoscutei sintagme: ,,şi dacă…?”.

*Deşi titlul blogului este la singular, nomada din spatele ecranului adăposteşte de fapt un spaţiu construit de mai multe persoane. Chiar dacă o bună parte din articole sunt relatări din experienţele mele personale, vei mai găsi presărat pe alocuri şi experienţa altor nomazi, care îmi sunt şi prieteni. Aşdar, multe mulţumiri lui Ovidiu pentru implicarea şi relatarea experienţelor sale minunate! Îi sunt recunoscătoare şi lui Irinel, deoarece fără el, blog-ul nu ar putea fi la zi, astfel încât să ţină pasul cu noile tendinţe din domeniul developmentului!

De unde vine această dorinţă de a explora?

Aş vrea să încep cu clişee clasice: încă de mică am avut acest vis. Dar nu, nu o voi face. Într-adevăr, am fost un copil energic, care nu stătea niciodată locului, îmi plăcea să observ şi să văd şi detestam rutina. Şi evident, ca oricărui alt copil, îmi plăceau excursiile. Cu toate acestea, niciodată nu mi-am închipuit că pot să merg în toate locurile frumoase de pe acest glob, doar luând o simplă decizie: cea de a pleca.

,,Cu siguranţă are vreo tagenţă cu nişte cursuri de turism sau chiar facultatea de geografie…“

Dacă economia este noua geografie, atunci îţi dau dreptate. Revenind pe planul realităţii, sunt absolventă FEAA, specializarea Informatică Economică. Însă am să fiu sinceră, acum câţiva ani de zile, o specializare axată pe turism, mi-ar fi surâs.

Între timp, pe parcursul anilor de studenţie, mi-am dat seama că o facultate nu trebuie să îmi dicteze felul în care îmi voi trăi viaţa şi… nici măcar viitoarea profesie pe care o voi avea. Scopul acesteia ar trebui să fie aprofundarea cunoştinţelor dintr-un domeniu de care eşti pasionat. Ba chiar mai mult, în această perioadă ar trebui să profiţi de stagiile de practică sau internship care îţi vor apărea în cale. Astfel, poţi să îţi dai seama dacă eşti cu adevărat atras de domeniu sau doar de ideea/prestigiul  de a lucra în el.

Şi acum să răspund la întrebarea de mai sus… În aceşti trei ani am luat decizia să îmi urmez visele, căci nu le voi realiza stând în casă şi uitându-mă pe YouTube la vloguri de traveling. Tot ce trebuie să faci este să acţionezi. Indiferent de frica, anxietatea sau disconfortul din minte. Indiferent dacă micul drăcuşor de pe umărul stâng îţi spune constant: ,,şi dacă…?”, ,,poate….”, ,,nu are cum să meargă bine…”.

În  momentele de genul trebuie să te gândeşti doar la aspectele frumoase, la lucrurile noi pe care o să le descoperi, experienţele frumoase cu care vei rămâne şi lecţiile pe care urmează să le înveţi. Nimeni nu a spus că o să fie uşor. Cea mai grea parte este să îţi laşi obiceiurile acasă, să faci un pas afară din rutina cu care ai fost obişnuit şi să te aştepţi la orice. Căci până la urmă…. asta e frumuseţea călătoriilor: neprevăzutul.

,,Motivaţia ca motivaţia, dar ai nevoie de o mulţime bani ca să călătoreşti…“

… sau poate că nu. Sunt genul acela de om care dacă aude  despre o persoană că organizează excursii frumoase, fie prin ţară sau înafară, imediat o voi contacta ca să îi aflu ofertele. Am trecut de etapa în care mă întrebam: oare sunt sigure excursiile organizate de persoane neavizate? Şi dacă mi se întâmplă ceva…? Cum, transportul nu se face cu autocarul, trebuie să merg cu maşina unor necunoscuţi?

Nu, acum mă gândesc la prieteniile pe care le pot lega cu acei necunoscuţi, la oportunităţile care pot apărea pe traseu, la locurile pe care le pot vedea, asta cu un cost extraordinar de mic şi la depăşirea constantă a fricii de necunoscut. În plus, haide să îţi spun un secret: îţi poţi mobiliza prietenii să ajungeţi în locul acela la care visaţi de ani întregi. Nu ai nevoie de o agenţie şi nici de bani ca să călătoreşti! Ci doar de puţină implicare, adrenalină şi curaj! 

Colaborări

Îţi mulţumesc pentru că ţi-ai răpit câteva minute pentru a citi aceste rânduri, sper că te-au inspirat şi te-au ajutat. Voi încheia cu două dintre citatele mele preferate:

I always wonder why birds choose to stay in the same place when they can fly anywhere on the Earth. Then I ask myself the same question.

Travel. As much as you can. As far as you can. As long as you can. Life’s not meant to be lived in one place.