Parângul Mic în decembrie: tot ce trebuie să știi pentru o drumeție de iarnă
Drumeția iarna spre Vârful Parângul Mic a fost pentru mine o provocare. Deși am mai parcurs acest traseu și în vară, dar și în luna februarie, nu am resimțit atunci greutatea sa. De data aceasta, în decembrie situația a stat cu totul diferit pentru că din cauza gerului, a vântului și a ceții, nu pot să zic decât că a fost o experiență mai complicată dar pe care am dus-o până la capăt.â
Pregătirile pentru aventură
Totul a început cu zi geroasă și înnorată. Cu termometrul arătând -4°C, ne-am echipat cu straturi: un strat termic, unul de lână și o geacă rezistentă la vânt, pentru că vântul într-un astfel de loc poate deveni rapid un adversar aprig.
Punctul de plecare a fost stația de telescaun din zona Hotelului Rusu, iar drumul până la baza muntelui a fost ca o introducere perfectă într-un basm: o ceaţă ușoară, un peisaj de poveste și liniște întretăiată doar de mișcarea lentă a acelor de brad.
Ascensiunea
De la stațiunea de ski Parâng pana la vârf si înapoi am parcurs 2 ore, iar coborârea înapoi de la stațiune până la Hotel Rusu a mai durat încă o oră. Primii pași au fost ușori, dar, pe măsură ce altitudinea creștea, vântul își făcea simțită prezența, iar respirația mea devenea mai sacadată.
Când am ajuns pe vârf, tot efortul a fost răsplătit. Priveliștea de la 2.074 metri a fost mi-nu-na-tă: crestele din jur ne-au fermecat, iar orizontul se pierdea într-o mare de alb și albastru.
Pentru câteva minute, am uitat de frig și de oboseală și am stat pur și simplu să admirăm lumea de sus, cu toate că vântul puternic încerca să ne facă să plecăm.
Coborârea ne-a delectat cu un apus de poveste, cum rareori mi-a fost dat să văd.
La fiecare pas aveam impulsul de a ne opri și de a savura fiecare moment.
