,,De ce sunteti obsedati de calatorii?”

Cum era vorba aceea: foaie verde lobodă, gura lumii slobodă? Susţin cu tărie ca fiecare om să aibă o părere proprie şi personală, neinfluenţată de tendinţele din jur. Însă există anumite momente când simt nevoia să demontez anumite păreri. Ştiu, ştiu, poate fi o greşeală (sau o boală psihică) să te contrazici cu pereţii. Dar I’ll give it a try.

Ducem o viaţă mediocră.

Citisem un articol care susţinea sus şi tare că oamenii care simt o nevoie continuă de a călătorii sunt oamenii care duc vieţi mediocre, deoarece nu au un scop real, care să aducă o contribuţie celor din jur. Într-adevăr, privit din ansamblu, călătoriile presupun să observi, să vezi şi să te bucuri de moment.

Dar analizând un pic mai mult situaţia, nu oare am început toţi să fim orbi, ca şi societate? De dimineaţa până seara există doar eu, presărat din când în când cu gândul la cei dragi. Rareori ieşim înafara noastră să observăm ce se întâmplă în jur.

Călătoriile te forţează să fii atent, nu de alta, dar dacă nu ai face-o, există o mare posibilitate să te rătăceşti (sau mai rău). Prin intermediul unui context nou, eşti obligat să vezi, să asculţi şi să simţi.

Pornind de la această ipoteză, cea prin care ieşi din tine şi eşti mai focusat asupra celor din jur, pot susţine că se poate produce o schimbare. Devii mai conştient de problemele cu care se confruntă alţii, devii mai recunoscător pentru ceea ce ai. Pe de altă parte, observi că în unele locuri societatea este mai dezvoltată decât în propria ţară. Astfel, eşti mai dornic să faci o schimbare. De ce? Pentru că acum ştii că se poate! Doar ai văzut cu ochii tăi. Încurajez oamenii inovatori, luptătorii, curajoşii, nu cei care se ascund sub fraza: dincolo e mai bine, aici, la noi, nu este de trăit.

Într-adevăr, ca în orice grădină, pot creşte şi buruieni. Acele buruieni care călătoresc să moară ,,pretenii de pe Facebook şi Insta”. Cu părere de rău, pentru acele buruieni, nu am o explicaţie.

Nu aducem un impact societăţii.

Recapitulare, ce am învăţat până acum? Ieşim din noi, observăm la un alt nivel, bun, bun! Nu aduci un impact pentru societate nici dacă munceşti 8/24h şi investeşti doar în tine şi în nevoile tale. Nu aduci un impact societăţii nici atunci când îţi cheltuieşti banii pe opulenţă. Aşa că întrebarea mea este… mai contează contextul în care te aflii atâta timp cât mintea nu este orientată înspre schimbare sau bună-starea societăţii?

Fie că este vorba despre o persoană stabilă sau una nomadă, contează alegerile pe care le faci. Ce vei face cu cunoştinţele pe care le-ai dobândit în decursul călătoriilor? Ce vei face cu lucrurile pe care le-ai observat? Iar tu, persoană care este adepta stabilităţii, ce vei face cu mentalitatea ta astfel încât să aduci o schimbare generaţiilor viitoare?

Fugim de responsabilităţi.

Circulă foarte mult ideea precum că nomazii contemporani sunt 100% liberi, trăiesc fără nici o responsabilitate şi au un singur obiectiv: să bifeze cât mai multe locuri vizitate pe listă. Haide să nu simplificăm lucrurile chiar atât de mult! Atât eu, cât şi mulţi alţi obsedaţi de călătorii, avem o familie, un job stabil, prieteni şi ALERTĂ, ALERTĂ, o viaţa personală, una care nu este legată de #traveling, #yololife, #nomad. Ce înseamnă toate acestea?

Să spunem că există persoane care nu au toate acestea. Chiar şi atunci există responsabilităţi! Atât timp cât eşti în viaţă, ai cel puţin o responsabilitate: să te menţii viu şi dacă eşti puţin mai rebel, să îţi asiguri nevoile de bază. Şi dacă tot eşti călător, vin şi alte responsabilităţi: gestionarea banilor, a timpului într-un mod eficient, chiar gestionarea propriilor emoţii.

Parte din identitatea noastră

Într-adevăr, mi se pare puţin amuzant că acest aspect ajunge să fie parte din identitate. Însă pe lângă curiozitatea acută, nevoia de adrenalină şi multe alte aspecte comune călătorilor frecvenţi, fiecare dintre noi are ceva mai mult decât asta. Persoana mea nu se reduce doar la ,,îmi place să călătoresc”. Este doar o mică parte din identitatea mea. La fel ca oricare altă persoană, am şi alte hobby-uri, alte ocupaţii în viaţa de zi cu zi, alte responsabilităţi, alte obiective decât să ajung în x loc sau y.

De ce încurajez această ,,boală”?

Ok, am scris un mini-roman şi îmi cer scuze pentru că m-am lungit, însă nu pot încheia articolul fără aceste paragrafe. Nu încurajez mediocritatea, egoismul, instabilitatea sau superficialitatea!

Încurajez ieşirea din zona de confort, din propria persoană! Încurajez evoluţia şi schimbarea perspectivei! Încurajez să aducem, noi toţi, nomazii sau oamenii adepţi ai stabilităţii, un plus pentru societate! Fie că o facem printr-o acţiune mică sau mare, o călătorie înspre schimbare începe cu un singur pas!

Giveaway

Şi tu ai un suflet de nomad? Iată ce trebuie să faci pentru a te înscrie în concursul pentru câştigarea lănţişorului.

1. Urmăreşte acest cont de Instagram: https://www.instagram.com/alexandragabita/
2. Menţionează în comentariile postării ( https://www.instagram.com/p/B3eaKaih793/ ) un prieten (doi, trei, dacă eşti popular, cu atât mai bine) pasionat de călătorii.
3. Like acestei poze: https://www.instagram.com/p/B3eaKaih793/ .
4. Pentru a beneficia de o şansă dublă, te invit să te înscrii la newsletter-ul aflat în partea de jos a acestui website.

Perioadă desfăşurare giveaway: tragerea la sorţi se va face la o zi după ce se vor aduna 500 de participanţi.

Alegerea câştigătorului se va face prin tragere la sorţi, iar anunţul se va face pe contul de Instagram menţionat mai sus. Baftă!

Castelul zânelor: locul unde poveştile prind viaţă

A fost odată că niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de pe vremea când îţi cunoşteai sufletul pereche de la un simplu match şi de când ,,Google” devenise un termen în dicţionarul englez; de când bătăliile nu se purtau cu săbii sau pistoale, ci prin multe cuvinte scrise la tastatură; de când munca, distracţia, prietenii şi toate elementele esenţiale se găseau într-un singur dispozitiv.

A fost odată un castel care nu părea atins de trecerea anilor, unde locuiau prinţi şi prinţese, frumoşi, vrednici, care împărţeau voie-bună la fiecare colţ şi care te făceau să crezi că nu există ieri sau mâine, ci doar veşnicul azi.

Acest castel era atipic şi… ecologic, căci regele mereu a fost interesat de protejarea mediului; deh, mereu vorbea despre sustenabilitate.

Se spune că a fost proiectat de mari maeştrii într-ale arhitecturii, acum hă-hă… pe puţin 5 ani. Haide să nu rupem vraja basmului aici, căci o poţi trăi pe propria piele!

Castelul Zânelor se află în Valea Porumbacului, judeţul Sibiu, chiar la poalele Munţilor Făgăraş. Magia sa este amplificată de relieful ce înconjoară castelul. De la etajul camerelor poţi vedea al doilea cel mai înalt vârf din România: Negoiu.

Pe lângă peisajele montane, poţi petrece aici o după-masă relaxantă. Este locul ideal pentru a îmbuca bucate tradiţionale şi a cumpăra cadouri pentru cei dragi. În timp ce te relaxezi, îi poţi lăsa pe cei mici să se distreze la locul de joacă.

Informaţii utile

Castelul Zânelor este deschis zilnic, de la 10:30, până la 17:30. Un bilet de intrare costă 5 RON, iar taxa pentru şedinţe foto este de 200 RON.

Drumeţie de weekend: Cabana Bâlea – Cascada Bâlea

Ce activitate de weekend poate fi mai relaxantă (cel puţin din punct de vedere mental) decât o drumeţie uşoară la munte? Şi nu orice drumeţie… Ci una care pare desprinsă dintr-un alt tărâm. Pornind de la Bâlea Lac, după ce ai avut parte de câteva momente de linişte, poţi începe o nouă aventură: cascada Bâlea.

Fiind una dintre cele mai inalte cascade din România, aceasta porneşte de la altitudinea de 1400m şi uimeşte în fiecare vară sute de turişti prin măreţia şi frumuseţea sa.

Traseul este marcat cu roşu şi este de o dificultate relativ uşoară, înspre medie. Singura porţiune mai dificilă este cea care presupune urcatul pe stânci, aşadar nu recomand traseul în zilele ploioase. Drumul până la cascadă poate fi parcurs într-o oră jumătate.

Cascada nu are de oferit doar căderea impresionantă de apă, ci şi o vegetaţie interesantă care o înconjoară şi este numai bună de observat. Printre speciile de plante prezente se numără şi: ochii şoricelului, ferigi, muşchi, flămânzică şi rogoz.

Sarajevo, Mostar si Mokra Gora: pe urmele lui Kusturica

Am aşteptat această excursie cu nerăbdare, entuziasm şi puţină confuzie. De ce confuzie? Ei bine, cred că Bosnia şi Herţegovina a fost singură ţară de la care nu ştiam ce să mă aştept. Domnul Google (sau doamna, nu asumăm), ne oferă atât de multa informaţie, încât ne putem scălda în ea… Iar la sfârşitul cercetării te face să te întrebi: eu ce să mai cred?

Vizitând o ţară preponderent musulmană, care s-a aflat într-un continuu conflict etnic şi cultural, un lucru am ştiut: nu voi merge pe cont propriu. Singuranţa pe primul loc, mereu! Aşadar, am optat pentru agenţia Ultramarin, care are în oferta sa turistică excursia cu numele de ,,Pe urmele lui Kusturica.

Cine este Emir Kusturica?

Pentru început…. Cine este Kusturica şi ce legătură are cu această excursie? Emir Kusturica a fost unul dintre cei remarcabili regizori europeni, de la începutul anilor 80′. Prin intermediul peliculelor ,,Tata în călătorie de afaceri” şi ,,Undeground”, a câştigat premiul “Palme d`Or” la Cannes. Regizorul în vârstă de 64 de ani s-a născut în Sarajevo. Stilurile abordate sunt suprarealiste și naturaliste, exprimând simpatii profunde pentru oamenii din mediile rurale.

În anul 2002, Kusturica a început să creeze diferite cadre, pe o colină din vestul Serbiei, pentru noul său film: Life Is a Miracle. El a continuat să le extindă, iar în cele din urmă, platoul de lucru a devenit un etno-sat, pe care l-a numit Drvengrad („Woodville”). A fost, de asemenea, o forță motrice pentru Andrićgrad, un centru cultural și un mic orăşel, pe malurile râului Drina, din Vișegrad, Bosnia și Herțegovina.

Mausoleul Oplenac

Cunoscut şi sub numele de ,,Biserica Sfântul Gheorghe”, mausoleul se află în oraşul Topola, din Serbia Centrală. Fiind şi primul obiectiv al excursiei, am avut oportunitatea să îi observăm măreţia din perspectiva a mai multor unghiuri: vizual, istoric şi cultural. Este un obiectiv cu care se mândresc toţi localnicii, astfel că s-a născut următoarea vorbă: “Vizitand Serbia fără să treci pe la Oplenac, e ca şi cum ai vizita Franţa, fără sa vezi Turnul Eiffel.” Biserica Sfântul Gheorghe a fost construită sub ordinul regelui Petru I, în anul 1910. Pentru mai multe informaţii despre istoria şi arhitectura acesteia, te invit să citeşti mai multe aici.

Drvengrad (Mokra Gora)

După cum am menţionat şi mai sus, Drvengrad este un sat etnic, situat pe Muntele Mecavnik şi este înconjurat de către Munții Zlatibor și Tara. Încă de când vei păşi pe strada principală, numită după Ivo Andric, laureat al premiului Nobel pentru literatură, vei putea să admiri autenticitatea acestui sat. Fiecare stradă a fost numită după oameni celebri: Ernesto Che Guevara, Diego Maradona, Dostoievski, Miodrag Petrovic Ckalja, Novak Djokovic. Ca oricare alt sat, Drvengrad găzduieşte câteva restaurante și cafenele.

Este interesant de observat că fiecare clădire este construită din lemn şi are temelii de piatră. Una dintre principalele atracţii turtistice ale satului, o reprezintă biserica de lemn dedicată Sfântului Sava.

Dacă eşti în cautare de culturalizare, există câteva locuri şi pentru tine: o galerie de artă şi cinematograful Underground. Iar cât despre cei mai glumeţi din fire… există câteva sculpturi din lemn… aparte.

Acest loc care pare desprins din poveşti, găzduieşte festivalul internațional de film ,,Kustendorf”, care are loc anual. Printre celebritățile care au păşit în acest sat se numără şi: Johnny Depp, Monica Bellucci, Gael García Bernal şi Andrei Konchalovsky.

Nostalgija – Šargan Eight

De-a lungul timpului, mulţi oameni au depins de această unică legătură feroviară, care lega Sarajevo de Belgrad. Deşi linia a fost închisă în 1974, o parte a pistei a fost restaurată, denumită ulterior Šargan Eight. Numele vine de la traseul în forma cifrei opt. Acest traseu a fost redeschis în 1999, în scop turistic. Trenul are ruta din satul Mokra Gora până la o stație din Šargan Vitasi şi înapoi.

Trenul se oprește în câteva stații, iar una dintre stații este realizată strict din lemn şi oferă o privelişte uimitoare asupra satelor din acea zonă. O altă atracție turistică este stația Golubići, realizată pentru filmul regizat de  Emir Kusturica, „Viața este un miracol”. Clădirea gării a fost restaurată astfel încât să arate exact așa cum arăta în 1925. O altă gară rustică conține un mic complex turistic, cu un restaurant, o cascadă și o scară foarte lungă din piatră, care duce prin pădurea de basm, spre următoarea stație.

Sarajevo

Şi acum subiectul principal… Capitala Bosniei şi a Herţegovinei. După cum am spus în introducere, m-am informat destul de mult cu privire la această ţară. Însă nici un articol nu m-a pregătit pentru şocul cultural pe care l-am avut. Un şoc pozitiv, ceea ce este drept. În primul rând, o primă informaţie care m-a luat pe nepregătite a fost faptul că 90% dintre locuitori sunt musulmani. Dacă nu ştiai această informaţie, cu siguranţă o vei află după ce vei vizita Sarajevo.

Am fost surprinsă să văd un mix cultural, care cumva a reuşit să se îmbine destul de armonios, cel puţin la prima vedere. Ce vreau să spun prin mix cultural? Ei bine, să ofer un mic cadru descriptiv. Două magazine de îmbrăcăminte, relativ într-o locaţie apropiată. Unul vindea produse de îmbrăcăminte occidentale, ultimul răcnet (fustiţe scurte, pantaloni scurţi, ştiţi voi, ce se poartă), iar celălalt oferea o gamă diversificată de burka şi hijab-uri. Şi cu toate acestea, cele două branduri coexistau unul lângă celalălt, fără nici o problemă. Acest stil se regăseşte şi pe străzi, iar nimeni nu se uită urât la celălalt. Nimeni nu bate obrazul nimănui. Extraordinar, nu?

Sarajevo este unul dintre puținele orașe în care poţi merge la o biserică catolică, biserică ortodoxă, sinagogă și moschee în aceeaşi zi. Există baruri cu narghilea și bere de artizanat, cafea turcească și latte de vanilie, piețe vechi de 500 de ani și centre comerciale moderne. Pe scurt, Sarajevo îmbină două lumi total opuse.

Te numeri printre cei pasionaţi de istorie? Atunci cu siguranţă trebuie să ajungi cel puţin o dată în viaţă în acest loc înconjurat la fiecare pas de urme ale trecutului său zbuciumat. Sarajevo este locul în care sârbul bosniac Gavrilo Princip l-a asasinat pe arhiducele Franz Ferdinand din Austria. Pe scurt, evenimentul care a stârnit un efect de domino, ce a dus la declararea primului război mondial.

Chiar dacă localnicii au încercat să treacă peste ororile trecutului, au păstrat memento-uri în jurul orașului, precum „Sarejevo Roses”, şi flacăra eternă, o flacără mereu arzătoare în memorialul victimelor din al doilea război mondial.

Pe măsură ce admiram frumuseţile oraşului, încercam să nu uit: Sarajevo a suferit cel mai lung asediu din istoria modernă. Cu toate acestea, capitala Bosniei și Herțegovinei trece printr-o transformare radicală, care aproape te face să uiţi trecutul tumultos: centre comerciale moderne de sticlă, hoteluri de lux și clădiri care par desprinse din viitor.

Mostar

La aproximativ 2 ore de Sarajevo, se află orașul fermecător Mostar. Acesta este cunoscut pentru imensul său pod-imperiu otoman, Stari Most.

Însă asta nu este tot, vei putea servi masa la restaurantele bosniace, te vei putea pierde printre tarabele cu suveniruri, vei putea explora diverse moschei și admira peisaje incredibile.

P.S: Dacă norocul îţi stă înscris în frunte, vei putea vedea chiar faimoșii înotători din Mostar.

Memorialul Victimelor Genocidului din Srebrenica

Conform lui Theodor Meron, ,,căutând să elimine o parte a musulmanilor bosniaci, forțele sârbe bosniace au comis genocid. Ei au căutat să elimine fizic pe cei 40.000 de musulmani bosniaci ce locuiau în Srebrenica, un grup emblematic pentru musulmanii bosniaci în general. Ei au confiscat toate bunurile personale și actele de identitate ale prizonierilor musulmani de sex masculin, militari și civili, tineri și bătrâni, și i-au ucis deliberat și metodic doar pe baza identității lor.”

Această atrocitate a reprezentat actul final din strategia de tip genocid, numită „curățare etnică”. Genocidul de la Srebrenica a fost finalitatea planificată şi sistematică a unei campanii de patru ani de deportare forțată, tortură, omor în masă și violență sexuală sistematică de către forțele sârbe bosniace, în serviciul obiectivului lor de a crea o „Mare Serbia”.

Concluzie

Recomand din tot sufletul această excursie, mai ales celor pasionaţi de cultură şi istorie! Dar nu numai! Dacă eşti însetat de diversitatea culturală, de o arhitectură deosebită, de ceva…. altfel, care să te scoată din zona de confort, atunci neaparat trebuie să încerci să o iei ,,Pe urmele lui Kusturica“.

Dovada vie a faptului că din orice eveniment (tragic sau fericit) se poate face comerţ.

Cu toate acestea, în timpul petrecut în Sarajevo, m-am simțit în siguranță tot timpul. Călătoria cu un grup a contribuit, desigur, la acel sentiment de confort. Aşadar, pe această cale ţin să mulţumesc agenţiei Ultramarin pentru organizarea acestui program turistic, pentru toate informaţiile bine punctate şi pentru o experienţă care va avea mereu un loc special în amintirile mele.

Motive pentru care NU trebuie sa vizitezi Transfagarasanul

Probabil că nu vă aşteptaţi vreodată să vedeţi vreun articol asemănător venind din partea mea, însă simt că trebuie să vă previn cu privire la toate aceste aspecte, înainte de a pleca la drum… Grijă mare!

Amnezie temporară

Nu glumesc! Sunt pe deplin serioasă când îţi spun acest lucru! Vei suferi un şoc vizual, iar pentru câteva secunde vei fi prezent în moment. Fără griji, deadline-uri, responsabilităţi şi tot haosul din minte! Peisajul este atât de captivant încât te ajută să ieşi din propria persoană! Nu mă crezi? Priveşte imaginea de mai jos!

Dureri de gât

Am mai spus că peisajul este absolut superb? Atunci există riscul să mă repet! Din cauză că vrei să observi cât mai multe, într-un timp relativ scurt, există riscul să faci întinderi musculare! Vei accepta oare acest risc?

Ataşament

Ataşamentul este un sentiment negativ, mai ales în cazul de faţă. De ce? Păi cum, din secunda în care ai plecat de pe Transfăgărăşan, mintea ta deja se va întreba: oare când mă mai întorc? Pleci cu o întrebare şi te întorci cu o convingere: trebuie să mai vizitez o dată acest obiectiv!

Se va naşte spiritul de antreprenor

Poate părea stupid, însă dacă gândeşti ca mine, îţi vei pune întrebări practice: oare cât costă un teren prin zonă? Oare câţi ani trebuie să muncesc ca să economisesc pentru o casă alături de această bijuterie naturală? Eh… Gânduri naive!

Timpul zboară

Faci parte dintre oamenii care se plictisesc uşor? Atunci trebuie să vizitezi acest obiectiv! Îţi spun pe cuvânt de cercetaş, ai clipit de două ori, ai făcut două-trei poze şi gata, este timpul de plecare! Sigur e ceva necurat la mijloc!

Teleportare neconsimţită

Atenţie, acest simptom intră în categoria amnezie temporară. Poveşti se spun multe, vorbe şi mai multe, însă emoţional şi vizual nu te aştepţi să vezi asemenea peisaje în propria ţară! Eşti teleportat în doar câteva secunde într-un tărâm de basm, în care grijile sau responsabilităţile nu mai există!

Risc de stropire

De-a lungul traseului, chiar lângă şosea, vei putea observa Cascada Capra, care mai este numită şi Cascada Iezerului. Aceasta are o înălţime de 40m şi este una dintre atracţiile principale ale DN7C.

Sedativ natural

Cum ar suna o reclamă de genul: dacă ai nervi şi eşti mult prea stresat, hai la Bâlea Lac! Testat, încercat! Natura te poate vindeca cu vraja frumuseţii sale! Ai nevoie doar de câteva minute de meditaţie lângă lac, iar negativismul va dispărea ca prin magie!

Concluzie

Poţi face faţă acestor riscuri? În acest caz, dragă om cu dor de ducă, poţi porni la drum, în descoperirea unui frumos obiectiv turistic, care îţi va rămâne cu siguranţă întimpărit în colecţia de amintiri.

Descoperind judeţul Argeş în câteva ore

Dacă vrei să vizitezi cu adevarat un loc, prelungeşte-ţi şederea cel puţin câteva săptămâni. În cazul în care pui preţ pe cantitate şi nu dispui de foarte mult timp liber, atunci te poţi mulţumi şi doar cu câteva ore.

La fel am făcut şi noi. Obiectiv? Judeţul Argeş pe repede înainte! Ce am vizitat?

Binecunoscuta mănăstire domnească

Datând încă din secolul al XIV-lea, mănăstirea pe care toţi am văzut-o în poze, cel puţin o dată, atrage turiştii în număr mare, an de an. Însă ce ne atrage atât de mult? Să fie arhitectura bizantină, culorile pale sau istoria din spatele acesteia? Trecând peste legenda Meşterului Manole şi raportându-ne la datele istorice, mănăstirea a fost ctitorită de către Neagoe Basarab şi adăposteşte mormintele lui Carol I, Elizabeta, Carol al II-lea, Ferdinand şi Maria.

Cetatea Poenari

Te-ai speria dacă aş aduce vorba de 1480 de trepte? Ei bine, dacă ai fi reuşit să le străbaţi, ai fi avut parte de o privelişte de ansamblu asupra Barajului Vidraru, Munţii Făgăraş şi Cheile Argeşului. Aceasta ar fi fost una dintre condiţii. A doua ar fi că cetatea este închisă pentru lucrări de conservare, până la sfârşitul anului 2020. Aşadar…. răbdare?

Dacă totuşi vrei să faci un act de rebeliune (cum am făcut şi noi de altfel – mai mult pentru că nu ştiam că este închis accesul pentru turişti), o poţi admira în drumul spre barajul Vidraru.

Barajul şi lacul Vidraru

Sfat rapid: dacă ai o dronă, trebuie să ajungi aici, vara, preferabil. Cu siguranţă vei trece pe lângă el, mai ales dacă printre destinaţiile tale se numără şi vestitul Transfăgărăşan. Acest baraj a fost construit acum 59 de ani şi este primul baraj în formă de arc, construit în România. Scopul lui este de a produce energie electrică şi de a împiedica inundaţiile.

Destul cu datele tehnice! Este timpul pentru câteva legende! Se spune că atunci când zona a fost inundată, câţiva dintre foştii locuitori ai comunei Cumpăna nu au vrut să îşi părăsească locuinţele, aşa că au sfârşit înecaţi. În anii când nivelul lacului scade, de pildă în 1999, se pot vedea ruinele vechilor construcţii.

Mănăstirea Corbii de Piatră

Să spunem că acest obiectiv este un bonus, căci noi nu am reuşit să ajungem aici. Dar ştiţi prea bine, îmi place să fiu informată şi să informez la rândul meu. Chiar dacă nu sunt foarte ataşată de religie, această mănăstire mi-a atras atenţia prin simplul fapt că este construită în stâncă. Datând din secolul al XIV-lea, este singura mănăstire care are două altare funcţionale pe acelaşi naos.

Sursă imagine: doxologia.ro

Cu siguranţă trebuie să apară şi Transfăgărăşanul în această listă! Însă din simplul fapt că sunt multe de povestit şi arătat, am realizat un articol separat, pe care îl poţi vedea aici.

Muzeu în aer liber: sculpturi dacice în lemn

Imaginaţia la control! Te afli în faţa unei arcade din lemn. Alegi să mergi înainte pentru a descoperi ce se află mai departe. Faci cunoştinţă cu o familie dacică, formată dintr-un bărbat, o femeie şi un copil. Femeia îţi arată fântâna de unde îţi poţi potoli setea, iar copilul îţi prezintă câinele familiei. Lângă Rexus, stă mândru cocoşul casei. Când să te uiţi mai bine, ce să vezi, toate erau doar sculpturi în lemn.

Sculpturile au fost realizate de către şase oameni iscusiţi:
Ștefan Bara, Nicolae Rotaru, Lazăr Radu, Ștefan Strâmtu, George Bostănică și Adrian Voican. Pe lângă sculpturile menţionate mai sus, vei putea vedea şi alte elemente, precum: Zalmoxe, Decebal, lupul dacic şi hora dacilor.

Unde poţi vedea acest muzeu în aer liber? Chiar în faţa Mănăstirii Polovragi. Intrarea liberă, peisaj inclus. Ai nevoie doar de o minte deschisă şi puţină pasiune înspre istorie.

Pe lângă pasiune, îţi recomand un dram de uimire. Dacă crezi că sculpturile au fost realizate pe parcursul anilor, te înşeli. Sculptorii au avut la dispoziţie doar câteva zile pentru a realiza frumoasele simboluri dacice. Aparaturi complicate? Nici vorbă! Doar o drujbă funcţională.

Concluzia? România are locuri frumoase şi oameni talentaţi. Pe lângă asta, mai are în spate şi o istorie bogată, de care ne putem mândri şi pe care o putem observa, în mici frânturi, mai îndeaproape decât ai putea crede.

Legendele din spatele peşterii Polovragi

Chiar dacă am avut ocazia să văd peştera şi mănăstirea din Polovragi, în cadrul excursiei din Baia de Fier, din diverse motive, nu am reuşit să ajung. Însă împrejurările m-au adus din nou prin zonă, aşadar nu am putut rata această ocazie.

De-a lungul Cheilor Olteţului, stă timidă într-o margine, peştera Polovragi, a cincea cea mai mare peşteră din România. Ciudat, nu ai spune că este uriaşă atunci când priveşti intrarea! Dar să lăsăm detaliile şi să purcedem!

Ce este oare atât de special la această peşteră? Să fie dimensiunea, stalactitele sau stalagmitele (ish) sau ceva de natură spirituală? Ding, ding, energiile sunt răspunsul corect! Se spune că Zamolxe a locuit în această peşteră, liderul care avea puterea de a-şi schimba chipul (un fel de Aria Stark a geto-dacilor).

Din acest motiv, se presupune că în preajma tronului lui Zamolxes se pot resimţi energii neobişnuite. Sună interesant, nu? Însă poveştile nu se termină aici! Poţi vizita 800m din peşteră, chiar dacă aceasta are o suprafaţă de 10km. Deşi distanţa este scurtă, printre atracţiile neobişnuite ale peşterii se numără şi: Cameră Albă, Izvorul Speranţelor, Cuptorul Dacic şi Bolta Însângerată.

Printre săteni, se zvoneşte că dacii au ascuns comori, atât de bine, încât probabil nu vor fi găsite niciodată. Bine, bine, dar ce anume ne opreşte să le căutăm? Blestemul lui Zamolxes, evident! Toţi cei care au încercat să caute aurul, nu au mai fost descoperiţi vreodată. Buhuhu!

Îţi plac legendele? Foarte bine, căci mai am una în repertoriu! Se spune că în noaptea de Paşti se deschide un portal în peşteră, care facilitează tranziţia între lumi. Ghidul ne-a povestit despre doi prieteni, curioşi de felul lor, care au vrut să testeze această ipoteză. Rezultatul? În drumul lor între lumi, s-au întâlnit cu câteva entităţi, care le-au înmânat cheile întoarcerii în lumea celor vii. Gigel, mai neîndemânatic din fire, a pierdut cheia şi a rămas blocat pe celălalt tărâm. Cât despre Dorel, el s-a reîntors cu bine, însă a avut şocul să vadă că în planul real, trecuseră ani întregi. Şi cât despre amintirea celor văzute…. a fost curăţată complet, căci uitase tot ce a trăit în cealaltă lume.

Un alt simbol mistic este pictura din negru de fum care întruchipează moartea, aceasta fiind realizată de către un călugăr care a trăit în peşteră.

Să vă spun un pic şi despre ,,polovraga”, o plantă miraculoasă, prelucrată de către vraci în această peşteră, care lupta împotriva bolilor (un fel de Nurofen universal). Polovragi, polovroagă… acum ştim de la ce anume vine denumirea localităţii.

Mănăstirea Polovragi

La doar cinci minute distanţă de peşteră, se află impunătoare mănăstirea ce poartă numele localităţii. Dacă nu eşti foarte into religie, probabil că ai da skip la acest obiectiv. Însă ia în considerare sfatul meu: fă-o pentru copil. Care copil? Copilul din tine! Priveliştea din curte, care duce înspre muntele Piatra Polovragi, te va face să te simţi mic şi recunoscător că ai intrat până acolo.

Având o vechime de peste 500 de ani, aceasta a fost folosită nu doar în scop religios, ci şi în scopuri de apărare. Chiliile şi zidurile din jurul bisericii formează o cetate de apărare.

Transalpina, şoseaua cu peisaje de poveste

Imaginează-ţi următoriul scenariu: conduci liniştit pe drumurile din România şi dintr-o dată te trezeşti la cota 2145m, înconjurat de crestele Carpaţilor Meridionali. Ghici, ghicitoare mea, oare unde te-ai afla? Este vorba despre Transalpina, cea mai înaltă şosea din România.

În mod normal, ai putea spune cu uşurinţă că drumul naţional a fost recent construit, însă conform cercetărilor mele din surse exacte (Internet 2019), se crede că drumul a existat încă de pe vremea primului război mondial. Pe de altă parte, asfaltarea a avut loc în anul 2009.

Unii oameni mai numesc acest drum drept ,,Poteca Dracului”. Să fie oare din cauza curbelor foarte strânse sau din cuaza înălţimii?Alţii îi spun ,,Drumul Regelui”, deoarece regele Carol al II-lea a fost prezent la inaugurarea din 1939. Indiferent de motiv sau denumire, un lucru ştiu sigur: dacă acorzi atenţie peisajului din jur, cu siguranţă vei rămâne fascinat şi… pentru câteva secunde îţi vei pune haosul din minte pe off.

Această şosea traversează patru judeţe, printre care Gorj, Vâlcea, Alba şi Sibiu. Pe măsură ce traversezi ,,poteca” poţi descoperi obiective precum: Vârful Păpuşa, Muntinu, Dengheru şi Iezer. În cazul în care eşti pasionat de escaladă, atunci poţi descoperi traseele pline de aventură din Cheile Olteţului. Eşti mai religios din fire? Atunci poţi vizita Mănăstirea Polovragi, aflata la doar 23 de minute distanţă. De escaladat, ne-am escaladat, de rugat, ne-am rugat. Ce mai este de făcut? Haide să admiri Peştera Polovragi, din localitatea care îi poartă numele!

Bine, bine, obiective… însă care-i vibe-ul? Dacă pe Trasfăgărăşan mă simţeam ca într-o poveste cu Heidi, fetiţa munţilor, aici aş putea să zic că îi căutam pe Hansel şi Gretel. Să fie oare de la casele rustice din preajmă, de la turmele de oi, ferma de măgari sau pur şi simplu brazii impunători? Nu ştiu, însă ce-i drept, nu i-am găsit… Căutările vor continua.

Un singur sfat, nu ai ce căuta acolo pe perioada iernii. Nici că ai avea altă opţiune, căci drumul este deschis doar vara. Alt sfat? Dacă ai un motor (şi permis pentru acesta), go for this ride! Cu siguranţă nu vei regreta!