Traseu feroviar prin munti: Oravita-Anina

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu…. umbra amintirilor unei călătorii pe cinste!

Ştiu, ştiu,  poezia originală nu suna chiar aşa, însă cum îmi place să personalizez lucrurile, nu puteam să las să îmi scape aceste două versuri.

Cum definesc o călătorie pe cinste? Este uşor! Îmi place toamna. Nu doar că îmi place, o iubesc de-a dreptul. Deh, doar văpaie de octombrie nu s-a născut din ură. :)) Pe lângă toamnă, iubesc, nu… ador să călătoresc cu trenul. Nu pot să explic exact de ce, însă mi-a plăcut de mică. Combinând toamna+trenul+peisaje superbe şi o companie pe măsură = o călătorie care este arhivată nu doar în memorie, ci şi într-un folder special din inimă.

Dacă pozele de mai sus nu te-au convins să încerci această escapadă de o zi, permite-mi să îţi enumăr alte câteva argumente care poate te vor determina să trăieşti această experienţă:

1. Plecarea se face din cea mai veche gară din România.

Placuta mocanita Oravita Anina

Este vorba despre gara din Oraviţa, inaugurată în anul 1854. Iniţial, ruta Oraviţa – Anina a fost construită pentru transportul de marfă, de abia după 15 ani fiind utilizată pentru transportul de persoane. Această rută are o lungime de 34 km şi este una dintre cele mai frumoase trasee montane feroviere din România.

2. Semmeringul Bănăţean (a doua cale ferată montană din Europa)

Unul dintre tunelele din Anina

Hm, oare cine se află pe primul loc? Austria, cu al său Semmeringbahn. Diferenţa de nivel a rutei Oraviţa-Anina este de 340 m, cel mai înalt punct plasându-se în tunelul Gârlişte. Pe parcursul traseului, trenul va opri foarte scurt în şapte gări (cel puţin atâtea am numărat eu).

3. Traseu feroviar printre stânci

Traseu feroviar printre stanci

Nu te-ai fi aşteptat la asta de la o cale ferată montană, nu? Luând-o în glumă sau în serios, vor fi porţiuni de traseu în care ţi-ai dori ca aparatul să ţi se deschidă cât mai repede pentru a capta peisaje care întrerup orice gând şi te fac să trăieşti în momentul prezent, să observi şi să fii recunoscator că natura are atâtea de oferit! Este de-a dreptul hilar sa observi numai aparate scoase pe geam, fiecare fotograf amator sperând să surprindă un cadru cât mai apropiat cu ceea ce vede ochiul.

4. Fosta mină de uraniu

De-a lungul traseului, vei trece pe lângă o fostă mină de uraniu, care datează încă de pe vremea lui Stalin (fii atent la steaua sovietică ce stă încă bine pusă pe poziţii amintind turiştilor de trecutul istoric al României). Steaua ne reaminteşte că datoria de război a României a fost plătită cu zăcăminte de uraniu din acea zonă.

5. 14 tuneluri, 89 de podeţe şi 10 viaducte

Tunel ruta oravita anina

Da, ai citit bine, toate acestea le vei vedea în decursul a două ore. Mic sfat: dacă mergi cu gândul de a face poze superbe, acordă-ţi şi ţie câteva momente să priveşti peisajele mirifice, nu doar prin intermediul obiectivului sau a camerei de filmat. Spun asta deoarece şi mie mi se întâmplă adesea să îmi dau seama că majoritatea amintirilor sunt stocate mai bine pe cardurile de memorie,  decât în propria minte.

6. Mocăniţa cu băncuţe din lemn

Un traseu special, merită un tren încărcat de istorie. De ce spun asta? Pentru că vei putea observă băncuţele din lemn şi sobele prezente în fiecare vagon. Trenul mai este numit şi mocăniţa din Anina (nu, nu este un mit). Făcând câteva căutări pe marea enciclopedie Google, am descoperit ce înseamnă cu adevărat noţiunea de mocăniţă. Şi ghiciţi ce, acest termen nu se referă doar la un tren care funcţionează pe baza de aburi. Conform dex, mocăniţa reprezintă un ,,tren de linie îngustă, care circulă în regiunile de munte”.

Toamna din mocanita

Informaţii utile

PARCARE:

Poţi lăsa maşina în faţa gării din Oraviţa. Spaţiul este sigur şi mai mult decât suficient pentru mai multe maşini.

PROGRAM:

Trenul porneşte din gara Oraviţa, în fiecare zi, de la ora 11:15 şi soseşte în Anina la 13:10. Pauza dintre rute este de 20 minute, timp suficient în care puteţi savura o cafea sau câteva felii de pizza din gara Anina. Veţi ajunge înapoi în Oraviţa la ora 15:20.

BILETE:

Un bilet pentru dus valorează 10 lei pentru adulţi şi 5 lei pentru copii. Acestea se cumpără direct din tren. Fiecare îşi poate alege locurile dorite.

SFATURI:

Pentru cea mai bună privelişte, îţi recomand locurile din ultimul vagon. Pentru filmări de calitate, poţi să deschizi uşile dintre vagoane, însă fii atent la curbe, acestea te pot dezechilibra. Dacă mergi toamna sau iarna, îmbracă-te bine! Poate fi destul de frig dacă alegi să stai între vagoane.

Mituri demontate despre Delta Dunării

Recunosc, am întârziat puţin cu articolul despre Delta Dunării, care trebuia scris încă din vară, pentru că am fost prinsă cu alte călătorii. Ăsta ar fi unul dintre motive. Cel de al doilea este puţin mai subiectiv. Şi anume că nu am fost extraordinar de mulţumită de pozele pe care le-am făcut, fie a fost lumina mult prea puternică, fie eram învăţăcel într-ale folosirii modului manual. Motive pot fi multe, scuze şi mai multe.

Am ajuns în această oază de linişte la sfârşitul lui August, având cazare la Mila 23.  Pentru că mi-am dorit să savurăm toată experienţa şi să explorăm cât mai mult din acest loc, în care doar 2% dintre români au ajuns (wtf, exact), am optat pentru programul Descoperă Delta Dunării şi anume cel care include 4 zile şi 3 nopţi. Impresia generală: per total, mulţumită. În preţ a fost inclusă cazarea la o pensiune de trei stele, trei excursii ghidate pe canalele Dunării şi transferul de la Tulcea până la Mila23.

Mituri despre Delta Dunării

1. Vei vedea pelicanii îndeaproape

Din cauza faptului că pelicanii sunt păsări foarte sensibile, nu este permis accesul bărcilor lângă cuiburi. Ba chiar mai mult, pe măsură ce ne apropiam de aceştia, îşi luau zborul. Aşadar, dacă îţi doreşti să faci poza perfectă, îţi recomand să utilizezi un teleobiectiv. Pe măsură ce vei străbate canalele deltei, vei vedea multe stoluri, astfel că în ultimele zile nu te vor mai surprinde atât de tare, însă în interiorul tău îţi vei dori să îi vezi cât mai de îndeproape.

Familie de pelicani

2. Delta Dunării poate fi văzută în doar câteva ore

În patru zile pline în care am navigat acest frumos obiectiv, nu am avut ocazia de a vedea decât cel puţin jumătate din deltă. Aşadar… apare inevitabila întrebare: trei ore, serios? Numai dacă sunteţi ghidaţi de Sonic X. Nu vă lăsaţi păcăliţi, veţi vedea multe anunţuri care promit asta, toate pentru a prinde în plasă naivii turişti.

Pescar din Delta Dunarii

3. Invazia de ţânţari

Cred că acesta este cel mai cunoscut mit. Prima reacţie a prietenilor atunci când le-am spus că plec în deltă, a fost: o să te mănânce ţânţarii, o să vii toată pişcată, etc. You got it. Până şi eu, având o mini fobie de ţânţari, i-am crezut pe cuvânt. Aşadar, m-am echipat frumos cu tot ce se putea: spray anti-ţânţari, cremă, pastile, aparat, brăţară (da, există şi aşa ceva). Însă o dată ajunsă la Mila 23, a apărut întrebarea: unde sunt faimoasele insecte? Am primit răspunsul la întrebare după apus… Aşadar, da, sunt ţânţari, însă îşi fac apariţia numai dimineaţa, înainte de răsărit şi seara, după apus. Pe parcursul zilei, singura grijă o să fie arsurile solare sau insolaţiile. Nicidecum ţânţarii. Şi nu, nu sunt mutanţi, însă pişcă mai tare decât cei din Banat. :))

Reflexii Delta Dunarii

 

4. Pădurea Letea – un obiectiv de neratat

Acest mit este oarecum subiectiv. Poate unii dintre voi nu vor fi de acord cu părerea mea, în timp ce alţii o vor susţine. Pădurea Letea nu are nimic extraordinar de neobişnuit. Cât despre pozele pe care le vezi pe Internet, cu o pădure inundată, iar accesul făcându-se doar cu bărcuţa, nu se va întâmpla. Am văzut o pădure simplă, cu copaci simplii, iar înspre finalul acesteia, dune de nisip. Într-adevăr, aşa ceva nu vezi zilnic. Dar nu vă gândiţi că sunt de o lungine fascinantă, este un mic colţ. Şi da, vei vedea şi caii sălbatici. Care nu sunt chiar atât de sălbatici. Ci forţaţi să se adapteze la situaţie. Mulţi dintre ei sunt abandonaţi de sătenii care au ales viaţa urbană în detrimentul celei rurale.

Padurea Letea

5. Paradis al păsărilor

Păsările nu vor fi vizibile decât dimineată şi seara. Pe parcursul zilei, din cauza căldurii extraordinar de mari, acestea se ascund în locuri ferite. După cum am spus mai sus, în cazul pelicanilor, caz care se aplică şi la celelalte păsări, pe măsură ce te apropii de ele, acestea vor zbora.

Stoluri de pescarusi razatori

6. Mâncarea dobrogeană

Am avut ocazia să mănânc mâncare specific dobrogeană, făcută de o localnică din Letea, care şi-a deschis şi o mică afacere din asta. Peştele nu este chiar precum mă aşteptam, poate gătit cu prea mult ulei, poate fără gust, nu am idee. Însă un singur lucru ştiu: ciorba din peşte, extraordinară. Nu ştiu cu ce a fost făcută, nu am idee cât de mult s-a muncit la ea, însă da, aşa ciorbă să tot mănânci! 😀

Casa cu mancare traditionala dobrogeana

7. Lipsa magazinelor Mila 23

Nu ştiu exact unde m-am gândit că merg, însă până a doua zi am trăit cu impresia că mă aflu în mijlocul pustietăţii. Aşadar, pornind cu această premisă de acasă, mi-am pus cât mai multe lucruri în bagaj, să nu simt lipsa, dom’le. Dar…. ce să vezi, plimbându-ne pe micile străduţe, am dat nas în nas cu ditamai supermarket-ul, care avea de toate: de la papuci de casă, până la creme de protecţie solară. Deci nu, nu vei merge in the middle of nowhere!

Nufar alb, acoperit de lumina

Echipament necesar şi sfaturi

  • pantaloni lungi/şalvari (dimineaţa este foarte frig pe barcă, la fel şi seara)
  • bluză cu mâneca lungă (pe lângă frig, aceasta te va proteja şi de arsurile solare – refelexia soarelui în apă este destul de puternică)
  • pălărie
  • ochelari de soare
  • tenişi
  • spray anti ţânţari
  • jachetă vânt
  • cremă cu protecţie solară

Impresie generală

 

Prin intermediul sărbătorii Milei 23, am avut ocazia să văd şi să interacţionez cu oamenii locului. Am văzut oameni simplii, feriţi de grijile noastre cotidiene (dar având altele pe cap – se vede pe chipurile lor că viaţa nu este chiar roz), însă cu toate acestea, fericiţi că se pot distra din când în când. Am fost destul de impresionată să văd că majoritatea străzilor sunt asemănătoare cu strada Sforii, din Braşov. Însă, fie ele cât de mici şi strâmte, majoritatea erau înfrumuseţate cu flori. Pe lângă asta, am mai fost surprinsă să văd că pescarul care ne-a fost ghid ştia absolut fiecare canal unde ne aflăm, deşi noi vedeam doar: canal mic, canal mai mare, canal cu mai mulţi copaci, etc. Am mai aflat şi că locul de pescuit se moşteneşte din tată în fiu şi dacă mergi să pescuieşti pe ,,proprietatea” altui pescar, vei da de belea.

Ce mi-a plăcut: excursia dinafara programului: răsăritul soarelui pe canelele deltei (50 RON), flora şi fauna unică, peisajele ce-ţi taie răsuflarea, condiţiile de cazare, localnicii.Apus in Delta Dunarii

Ce nu mi-a plăcut: condiţiile de preluare din Tulcea, nu sunt concepute după cea mai bună organizare, răceala de după excursie (după cum am spus mai sus, dimineţile sunt foarte răcoroase, chiar daca te aflii în mijlocul verii, iar daca nu te echipezi corespunzător, te poţi trezi cu o răceală pe cinste).

Soare ascund dupa nori in Delta Dunarii

P.S: Acest articol nu este sponsorizat. 🙂

Viniloteca, Timişoara

Testul de baraj: îţi place muzica veche, te simţi  atras de discurile pe vinil şi eşti iubitor de bere artizanală sau pur şi simplu bere de calitate, făcută de producători români?

Bere artizanala romaneasca Viniloteca Timisoara

În plus, eşti din Timişoara? Atunci lasă-mă să îţi recomand viitorul tău loc preferat:

 

VINILOTECA

Panorama Viniloteca Timisoara

Nu te-am întrebat dacă îţi place vinul, pentru că înspre dezamăgirea mea, viniloteca nu vine de la vin. 🙁 Este un loc interesant din Timişoara, care combină conceptul de cafenea cu cel de berărie. Aflat într-un spaţiu relativ mic, vei rămâne surprins de frumuseţea locului şi de multitudinea discurilor. Acestea pot fi achiziţionate de către iubitorii de muzică şi sunt disponibile pentru majoritatea gusturilor de calitate: de la David Bowie până la Blondie.

Colectie vinil Timisoara

În cazul în care eşti nehotărăt, îi poţi cere câteva recomandări patronului, iar acesta te va ajuta cu drag. Ba chiar mai mult, discurile pot fi ascultate înainte de a fi cumpărate.

Discuri vinil Timisoara

Viniluri de cumparat Viniloteca

Cât despre berea artizanală ….. Gustul este puternic, amar şi într-adevăr, cu mult diferit faţă de berile artizanale băute până în acel punct. Am fost plăcut surprinsă să aflu că una dintre ele este realizată de către fiul patronului, premiată şi participantă la târgurile de profil din Budapesta.

Ca şi impresie generală, mi-a plăcut faptul că tot locul este personalizat (până şi baia), cât şi atmsofera generală, care mă trimitea cu gândul undeva prin anii 80′. Prin urmare, dacă îţi doreşti să petreci un weekend chill alături de prieteni şi muzică bună, acum ştii unde să mergi. 😀

Viniloteca Timisoara

P.S: Articolul nu este sponsorizat. 🙂

Harghita: Lacul Sf. Ana şi Tinovul Mohoş

Tinovul Mohoş

Cadru descriptiv: imaginează-ţi pentru început că te aflii într-o pădure care îţi aduce aminte pe alocuri de sălbăticia amazonului combinată cu uscăciunea pădurilor africane. O străbaţi în lung şi în lat, până ajungi în faţa unui pod. Realizezi că traversezi lacuri cu o aciditate ridicată, iar în stânga acestora se află plante carnivore. Pare un cadru desprins dintr-un film science fiction, nu?

Află că acest loc există şi se poate găsi chiar în România, în judeţul Harghita. Poartă numele de Tinovul Mohoşi, mai pe traducere liberă, lacul cu muşchi. A fost declarat rezervaţie naturală şi din punct de vedere geografic, este practic o mlaştină formată într-un crater vulcanic, acoperit de muşchi. Dacă ai vizitat Lacul Sfânta Ana, probabil ţi se va părea interesant să auzi că tinovul are o suprafaţă mult mai mare, întinzându-se pe 240 hectare.

După cum am spus şi mai sus, datorită ecosistemului, s-au format plante otrăvitoare şi  halucinogene, precum nebunelele sau roua cerului.

 

  • Padure Tinovul Mohosi

 

Program vizitare: 10:00 – 18:00

Durată tur ghidat: aprox. o oră

Taxă intrare: 5 lei

Taxă parcare: 10 lei

 

Lacul Sfânta Ana

Probabil îţi este cunoscută denumirea dacă ai fost atent la orele de geografie din clasele primare. Acesta s-a format în cel de-al doilea crater şi este singurul lac vulcanic existent din ţară.

Ca şi amplasare, se află chiar la limita dintre Harghita şi Covasna, iar peisajul cu siguranţă te va lăsa fără cuvinte. În cazul în care vii cu maşina, o poţi parca la locul de campare de lângă tinov. Pentru a ajunge la lac, mai ai de străbătut aproximativ 20 de minute.

  • Priveliste Lacul Sfanta Ana

Activităţi: picnic, plimbări cu barca, plajă, drumeţii.

Taxă plimbare cu barca: 20 lei/oră.

Cafeneaua iubitorilor de carti: L’etage, Brasov

  • Eşti cumva bibliofil?
  • Ieşi din librării cu pungile pline de cărţi, chiar dacă acasă te mai aşteaptă încă trei cărţi începute şi alte cinci necitite?
  • Trebuie să ai neaparat cartea aceea? Nu contează cât costă… Doar TREBUIE!
  • Îţi place muzica bună sau eşti pur şi simplu pasionat de diverse instrumente muzicale?

Atunci ce spui despre un loc în care toate lucrurile pe care le iubeşti sunt combinate într-o singură încăpere? Dafuq, există aşa ceva? Ştiu, asta m-am întrebat şi eu. Află că da!

L’etage

Vorbesc despre un restaurant/cafenea din Braşov care combină cărţile vechi cu instrumentele muzicale. Cel puţin aceasta este atmsofera atunci când vei intra pentru prima dată. La intrare, te întâmpină un violoncel (ruşine să îmi fie dacă greşesc, am cam chiulit de la orele de muzică din liceu) pe care este sprijinit meniul.

Cafenea L'etage

Pe măsură ce urci scările, poţi vedea pereţii tapetaţi cu note muzicale. O dată ce ai intrat, vraja a început! Nu te mai poţi opri din făcut poze şi din exclamat! Dar da, bunele maniere te obligă să iei un loc şi să comanzi.

Intrare restaurant L'etage

Mie mi-a atras atenţia cafeaua L’etage, care este făcută după o reţetă secretă. Cum îmi place să fiu surprinsă, ghiciţi ce am ales… Şi chiar am fost surprinsă. Cafeaua are o aromă de vanilie, însă gustul… well, pe mine una mă făcea să cred că beau shoturi de cafea cu rom. Chelnerul a ţinut să mă contrazică. Mi-a spus o denumire pompoasă de alcool, pe care evident că nu am reţinut-o. Aşadar… pentru mine va rămâne cafeaua cu rom. Însă gusturile diferă. 😀

Interior restauramt L'etage

Ca şi impresie generală, sunt fericită că am ajuns în această locaţie. Cărţile vechi, muzica, chitara de pe tavan, vioarele de pe pereţi şi…. nota primită într-o carte, well, toate acestea sunt reţeta unui cocktail de succes pentru iubitorii de frumos sau chiar de deosebit.

Iubitor de carti: L'etage

Mă bucură să văd că oamenii au idei minunate şi că le pun în aplicare. Aşadar, mulţumesc L’etage pentru surprizele frumoase!

Aranjament din carti, L'etage

Nota de plata: L'etage

Aranjament instrumente muzicale, L'etage

P.S: Acest articol nu este sponsorizat. 🙂

Frumuseţile necunoscute ale Vf. Ciucaş

Nu aveţi idee cât de fericită sunt că pot împărtăşi această experienţă cu voi. De ce? A fost una dintre drumeţiile la care am visat de ceva timp.  Îmi aduc aminte că acum un an mi s-a zis de frumuseţea incontestabilă a acestui traseu, aşa că am căutat pe Google imagini cu peisajele. Reacţia? Dragoste la prima vedere… la a doua a fost cu siguranţă iubire! Mulţumesc, Nomads, pentru încă o experienţă deosebită, alături de oameni frumoşi!

Frumuseti necunoscute din Muntii Ciucas

Din momentul în care am ajuns la cabană, am simţit că vreau să rămân acolo şi să nu mă mai întorc vreodată. Bine, se prea poate să mă fi influenţat şi faptul că eram obosită, căci ţin să vă anunţ, de la locul unde poţi parca maşina, în Cheia – Valea Berii, până la Cabana Ciucaş, aveţi de mers cu ghizodanul în spate cam vreo două ore, dacă punem la socoteală pauzele lungi şi dese… cheia marilor…. drumeţii. Aşadar, mare atenţie la ce anume puneţi în rucsac. Nu aţi vrea să ajungeţi să căraţi unul de 10 kg, cum au avut alţii, nu dau nume. 😀

Nomads intr-o noua aventura: Muntii Ciucas

Traseu Valea Berii – Cabana Ciucaş

Urcând înspre cabana Ciucaş, am fost surprinsă să văd că drumul este pietruit astfel încât să poată urca şi maşinile 4×4 . Însă asta nu a ajutat doar jeepurile, ci şi pe noi, căci  drumul este mai uşor de străbătut când ai câteva scări care să îţi mai atenueze din efort. Nu mă înţelegeţi greşit, tot traseul este unul lipsit de dificultate pentru persoanele care fac efort în mod constant, însă pentru cele cu un stil de viaţă sedentar sau care nu ştiu încă cum să îşi controleze respiraţia, se va resimţi. Aşadar, drumul până la cabană are câteva porţiuni abrupte, însă nu sunt de nestrăbătut. Fii fără grijă!

Biciclist urcand inspre Vf. Ciucas

O dată ajunşi la cabană, am fost amuzaţi să vedem ,,lupta amicală” dintre un câine şi o pisică, care se desfăşura într-un ring mai aparte: ghiozdanul Dianei.

Pisica vs Caine

Pentru că drumul până acolo nu a fost suficient, iar spiritul meu de fotograf amator voia să vadă mai mult, am decis împreună cu Diana să mergem să fotografiem apusul. De unde? De pe stâlpul ruginit cu paratrăsnet din zonă. Periculos? Poate dacă ajungeam la scară. Însă înălţimea noastră nu ne-a ajutat pentru a îndeplini acest obiectiv. Aşadar, ne-am mulţumit să prindem apusul de lângă.

Apus de poveste in Vf. Ciucas

Răsăritul privit de pe Ciucaş

Deoarece cadrele prinse la apus nu au fost la nivelul aşteptărilor noastre, ziua următoare ne-am trezit cu zorii în cap (anume 05:20) ca să surprindem răsăritul. Trezirea a fost grea, aproape că am renunţat amândouă la idee, însă în cele din urmă ne-am făcut curaj să coborâm din patul călduros şi să ne înfofolim bine. Înainte de a răsări soarele, este destul de frig. Atât de frig încât ne cam îngheţau mâinile pe obiectiv.

Apus minunat in Vf. Ciucas

Intenţia iniţiala a fost să urcăm în exact acelaşi loc de unde am fotografiat apusul. Însă… înaintând prin întuneric, am observat trei forme mici în depărtare, care păreau că se mişcă. Ne-am minţit reciproc că s-ar putea să fie pui de urşi, aşa că am abandonat misiunea şi ne-am întors înapoi lângă cabană, cel puţin până s-ar fi luminat, astfel încât misterul să fie elucidat.

Apus in Muntii Ciucas

Indiferent unde ne-am aflat, pe vârf de deal sau lângă cabană, pozele au ieşit extraordinar, dar parcă nu atât de extraordinar precum vedeau ochii noştri. Însă să nu credeţi că am avut parte de linişte şi pace, chiar şi lângă cabană. Trei ciobăneşti de lângă stâna din apropiere îşi arătau interesul înspre camera de filmat a Dianei. Cred că voiau şi ei o şedinţă foto, însă nu ştiau cum să ne spună. Aşa că pentru a obţine timelapse-ul perfect, Diana a trebuit să se lupte cu morile de vânt…. sau cel puţin cu trei ciobăneşti.

Intoarcerea de la Varful Ciucas

Acum, privind din spate, vreau să recunosc că iubesc când văd oameni pasionaţi, care ar înfrunta frigul, gheaţa, potopul sau orice alt posibil pericol, totul pentru poza perfectă. Dacă ar fi să mă întrebe cineva, asta e definiţia pasiunii. Sclipirea aceea din ochi, entuziasmul, adrenalina, fericirea cu care oamenii vorbesc despre ceea ce iubesc. Îţi mulţumesc, om pasionat, că mi-ai arătat toate acestea!:)

Poze in Vf. Ciucas

Traseu Cabana Ciucaş – Vârful Ciucaş

Fiţi atenţi la traseu, căci veţi putea găsi obiective precum: Tigăile Mari şi Mici, Mâna Dracului, Babele la Sfat, Turnul lui Goliat şi Muntele Roşu.

Nomads in Muntii Ciucas

 

Cel mai probabil, la fel ca şi mine, nu vei ştii care este şi cum, însă vei vedea doar peisaje extraordinar de frumoase, preluate parcă direct din Game of Thrones. Traseul nu este unul tehnic, însă îţi recomand să ai neaparat la tine:

• o bluză de corp;
• un polar/ bluză groasă;
• Rucsac mic 30 L ;
• Recipient apă 1L;
• batoane/ciocolată;
• Pantaloni lungi;
• Bocanci de munte;
• Crema de soare;
• Pelerină de ploaie;
• Geacă windstopper.

Babele la Sfat, Muntii Ciucas

Pe alocuri, există zone unde chiar aţi regreta că nu v-aţi luat cu voi geaca sau bluza aceea groasă. Şi legat de bocancii de munte, vă rog, nu vă gândiţi să veniţi în tenişi, căci există o porţiune unde traseul va deveni mai abrupt, iar stâncile îţi vor fi cele mai bune prietene.

Frumusetile nevazute ale Muntilor Ciucas

Pe lângă multe stânci superbe, vei descoperi altele mai ciudate, care îţi vor stârni reacţii de tipul wtf, you naughty nature!

Peisaje interesante din Muntii Ciucas

Tot traseul de la cabană până în vârf şi înapoi durează în jur de cinci ore, cu tot cu pauze. După cum am spus, este un traseu uşor, cu puţin curaj cred că se poate face şi împreună cu copiii.

Coborand de pe Varful Ciucas

Cabana Ciucaş

Seara, ne-am putut bucura de o mâncare specific muntenească – tochitura Ciucaş (vezi în imaginea de mai jos). Poţi vedea meniul aici. Pentru informaţii legate de cazare, accesează acest link.

Tochitura munteneasca, cabana Ciucas
Tochitura munteneasca, cabana Ciucas

Per total, sunt mulţumită atât de mâncare, cât şi de cazare. Camerele sunt curate, călduroase, cu duş inclus (mai puţin o singură cameră de şase persoane de la etajul 3, aceştia au duşul la etajul 1).  În cazul în care programul vostru nu coincide cu cel al restaurantului, mai dispun de o cameră spaţioasă la subsol.

Intrare Cabana Ciucas

Impresie generală drumeţie

Voi reveni cu entuziasm ori de câte ori voi mai avea ocazia. De ce? Lasă-mă să rezum: traseu uşor, oameni minunaţi, peisaj mirific – tipul Game of Thromes, linişte, răsăritul şi apusul care te fac să te simţi recunoscător că ai ajuns acolo, mâncare bună-bună, ca la mama acasă şi… PEIIIISAAAJ.

Rasarit innorat langa cabana Ciucas

Vf. Piatra Mare, o zi în inima naturii

  • De la cabana pana la Varful Piatra Mare
    O zi superba pentru drumetii

O dată terminat traseul din Canionul Şapte Scări, poţi opta înspre două variante: fie te întorci înapoi la Dâmbul Morii, fie porneşti într-o nouă aventură de neuitat (cucerirea Vf. Piatra Mare), în care peisajul de care te vei bucura va face să dispară orice urmă de oboseală sau durere musculară! Aşadar, ce zici? Porneşti într-o nouă drumeţie sau renunţi?

Răspunsul corect: NEVER GIVE UP!

Într-adevăr, din momentul în care vei porni la drum până la cel în care vei vedea superbul peisajul panoramic asupra Braşovului, Predealului şi a Tâmpei, probabil mă vei înjura printre dinţi, căci traseul va fi unul ceva mai dificil decât cel până la canion. Însă dacă ai bocancii potriviţi şi puţină condiţie fizică, îţi garantez că vei face faţă cu brio. Dar iată veştile bune: sunt doar câteva porţiuni mai înclinate,  cu multe pietre, unde va trebui să fii atent pe unde păşeşti.

Traseu Piatra Mare

Şi cum toate lucrurile rele au şi un echivalent, ţin să te liniştesc şi să îţi spun că o dată ajuns în luminişul de la vârf, traseul devine ca o plimbare prin parc (una sufocantă, în cazul în care vei merge vara, căci este  un platou îndesit cu iarbă).

De la canion până la cabana

Drum înclinat, destul de dificil, care cere pauze dese şi cicluri ritmice de inspirat-expirat.  Tot ce trebuie să faci este să urmăreşti traseul cu galben şi să fii atent la picioare. În cazul în care ai obosit, vei observa că fiecare schimbare de direcţie te va face să speri în adâncul sufletului că poate-poate, imediat după colţ, se află cabana sau că măcar de acolo, vei mai avea puţin de parcurs.

Sfat: Nu fă opriri mai lungi de un minut, căci îţi vei răci corpul şi vei reduce ritmul în mod sesizabil.

De la cabana pana la Varful Piatra Mare

Cabana Piatra Mare

O dată ajuns la Cabana Piatra Mare, te poţi bucura de un alt peisaj superb, multă linişte, o păşune verde, care parcă îţi face cu ochiul să iei o pauză şi să te bucuri de privelişte. În plus, măgăruşii care pasc liniştiţi şi câinii de la stâna din apropiere, dornici să interacţioneze cu orice împătimit al muntelui, vor îmbogăţi frumuseţea locului. Cu toate acestea, dacă îţi plac şi peisajele pustii, poţi vedea rămăşiţele arse  ale vechii cabane, construite în anul 1916.

Cabana Piatra Mare

Vârful Piatra Mare

După o pauză de relaxare, trebuie să iei o nouă decizie, din nou să te întrebi dacă picioarele tale mai rezistă încă o oră de urcat, dacă chiar îţi doreşti încă o nouă aventură cu adevărat. Sfatul meu? Dacă ai ajuns până la cabană, o oră în plus de mers nu te va omorî! În plus, comoara de la capătul curcubeului va merita pe deplin. Bine, dacă problema nu este la tine, ci la persoanele cu care urci, poţi să denaturezi adevărul şi să spui că mai este foarte puţin până pe vârf (să fiu sinceră, exact la fel am fost şi eu minţită).

Varful Piatra Mare

Calatorie Vf. Piatra Mare

 

Ajunşi la peisajul de mult promis, toată oboseala, efortul şi muşchii surescitaţi, vor fi date uitării. Adică… ce poţi simţi înafară de libertate, pace şi dorinţa de a vedea mai mult din lumea aceasta mare?

Peisa Varful Piatra Mare

Peisaj vara Vf. piatra Mare

 

Îndepărtându-mă de vârf, inevitabil îmi atrage atenţia această fetiţă, care părea că simte libertatea naturii mai mult decât orice om mare din jurul ei. Aşadar, luaţi aminte, numai dacă sunteţi pe acest vibe înseamnă că sunteţi apropiaţi de natură:

 

Libertate Vf. Piatra Mare

Aerul naturii Vf. Piatra Mare

Întoarcerea pe drumul familial

La întoarcere, am optat pentru drumul familial, care durează aproximativ  trei ore, daca punem la socoteală şi pauzele. Acesta este marcat cu bandă roşie. Dacă optezi pentru acesta, vei avea parte de un peisaj forestier oarecum repetitiv. Nu ajuta contra oboselii, căci ţi se pare că mergi de câteva ore bune şi totuşi parcă te aflii în acelaşi loc. Astfel se naşte nemuritoarea întrebare: ,,cât mai e până ajungem?”.

Aş arăta poza cu acest drum, însă din cauza oboselii şi implicit a irascibilităţii (sunt singura care atunci când e obosită se transformă în cel mai irascibil şi apatic om? :)))) ) nu am mai avut energia necesară să scot aparatul. Oricum, acest traseu poate fi parcurs chiar şi împreună cu copii. Pe alocuri poţi regăsi bănci din lemn, unde îţi poţi trage răsuflarea.

Când am spus atenţie la picioare, chiar am intenţionat-o cu adevărat. La întoarcerea de la cabană ne-am intersectat cu un grup de călători străini aflaţi în dificultate. Una dintre femei îşi luxase piciorul atât de tare încât nu mai putea păşi, aşadar a trebuit să fie susţinută de încă două persoane, pentru a coborî de la cabana Piatra Mare până la domeniul Dâmbu Morii. Partea proastă este că avea bocanci de munte, aşadar nici încălţămintea adecvată nu te scuteşte de atenţie.

Acestea fiind zise, recomand traseul Dâmbu Morii – Vârful Piatra Mare cu cea mai mare căldură! Pe lângă peisajul pe care l-am lăudat aproape în fiecare paragraf, vei putea avea parte de momentul tău de linişte şi pace. Pentru a surprinde câteva clipe petrecute în cadrul de poveste, te invit să arunci un ochi pe videoclipul ,,Vf. Piatra Mare”:

 

 

Şi nu uita, nu renunţa niciodată, termină de urcat nenorocitul ăla de munte, indiferent dacă îţi tremură picioarele, iar creierul îţi dictează să te opreşti! Ascultă-ţi inima şi nu înceta să fii curios! 🙂

Trei ore in Canionul Sapte Scari

Ce poate fi mai frumos decât o plimbare la munte, în toiul verii, protejat de umbra şi răcoarea specifică pădurii? Dacă eşti o persoană comodă, vei spune că preferi să admiri marea, de pe şezlongul tău confortabil. Însă dacă eşti munţoman, întrebarea ta va fi: spune-mi traseul şi voi merge cât de curând acolo!Astăzi vom vorbi despre un obiectiv care s-a bucurat de o promovare destul de bună, cel puţin în ultima perioadă: Canionul Şapte Scări. Dacă încă nu ai auzit de acesta, lasă-mă să îţi descriu puţin atmosfera şi peisajul: închipuie-ţi că te plimbi prin mijlocul unor rupturi de pantă stâncoase, acestea fiind înfrumuseţate pe alocuri cu cascade mai mici sau mai mari, iar accesul de la una la alta se face prin urcarea a şapte scări abrupte, din metal.

Sună periculos? Poate că este dacă nu ai papucii adecvaţi, căci majoritatea treptelor sunt alunecoase, iar riscul de a cădea este unul destul de mare. Dar hei, puţină aventură nu a stricat nimănui! Nu ai mult timp la dispoziţie? Nici o problemă! Traseul poate fi parcurs cu uşurinţă într-o jumătate de zi (estimativ, parcurgerea acestuia îţi va lua în jur de trei ore)!

Localizare şi unde îţi poţi lăsa maşina

Ai ajuns cumva în Braşov? Atunci află că la 10km de oraş se află un obiectiv care cu siguranţă îţi va rămâne întipărit în minte! O dată ajuns la domeniul Dâmbu Morii, îţi poţi lăsa maşina lângă bariera care interzice accesul spre proprietăţile private. Nu există parcări amenajate, aşa că trebuie să te mulţumeşti cu ce găseşti! Distanţa de la acest loc până la punctul de acces/plată către canion este de o oră. Însă până a ajunge acolo, bucură-te de peisaj şi apa curată a izvoarelor. 🙂

Loc parcare Canionul sapte scari

Echipament necesar

  • bocanci (sau orice tip de încălţăminte antiderapantă)
  • husă protecţie rucsac/pelerină (vei avea nevoie pentru a-ţi proteja camera)
  • bluză cu mâneci lungi (există porţiuni mai răcoroase)

Indicator canion sapte scari, masivul piatra mare

De ce Canionul Şapte Scări?

În cazul în care nu ai fost înzestrat cu o putere extraordinară de a înţelege subtilităţile, lasă-mă să te lămuresc! Canionul a fost intitulat astfel datorită celor şapte scări care îl traversează. Dificultatea acestora? Cred că cea care îţi poate da bătăi de cap este scară care are o lungime de 14 metri jumătate.

Toate scările sunt prevăzute cu balustrade, astfel încât tu să te bucuri de peisaj, într-o siguranţă deplină. Există posibilitatea ca după parcurgerea tuturor scărilor să te trezeşti cu câteva bătături în palmă. Aşadar, dacă ştii că ai mâinile sensibile, îţi recomand să cumperi mănuşi de la intrarea în canion, acestea având preţul de 5 lei.

Canionul Sapte Scari

Tarife, program, activităţi opţionale

Canionul poate fi vizitat în intervalul orar 10:00-18:00, iar tariful de intrare este de 10 lei pentru adulţi şi 5 lei pentru elevi, studenţi sau copii. Atenţie însă, în zilele nefavorabile, accesul este interzis.

Dacă doreşti să revezi frumuseţea canionului de la înălţime, îţi recomand să încerci cea mai lungă tiroliană din ţară, aceasta având o lungime de 2km şi prevăzând 23 de trasee, fiind recomandată atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Cât costă toată această aventură? 50 de lei pentru traseele dedicate adulţilor şi 20 de lei cele pentru copii. Chiar dacă acest tarif pare mare la prima vedere, ţin să precizez că durata întregului traseu este de 30-35 de minute. Aşadar, ce zici, merită? 🙂

Cascada 7 Scari

Întoarcerea

Atenţie, dacă ţi-a plăcut ideea tirolianei, trebuie să te decizi dacă vrei să te bucuri de această experienţă înainte de a ajunge la accesul înspre canion. De ce? Pentru că întoarcerea se face pe o rută ocolitoare. Traseul este marcat cu roşu.

Vezi în videoclipul de mai jos cum am urcat câteva dintre cele şapte scări:

Dacă eşti curajos şi vrei să vezi mai mult, te sfătuiesc să continui traseul până la Vârful Piatra Mare (urmează traseul marcat cu galben). Te-am convins să continui traseul?  Atunci stai cu ochii pe blog pentru a vedea următorul articol: traseul până la Vârful Piatra Mare.

 

Obiective turistice în Sighişoara

  • Sighisoara, stradute
    Sighisoara, stradute
Astăzi voi vorbi despre un loc în care am lăsat o părticică din inima mea: Sighişoara, singura cetate medievală locuită din întreaga Europă. Încă din momentul în care am păşit în acest loc de poveste, m-am simţit cuprinsă de o stare de melancolie, deoarece la vederea străzilor micuţe şi înguste, înfrumuseţate cu ghivece de flori pe alocuri, am fost trimisă cu gândul la satele cu specific din Grecia. Desigur, înspre deosebire de acestea, Sighişoara are farmecul său de poveste.

 

Pe măsură ce străbaţi străduţele, te aştepţi să apară după următorul colţ o regină din Evul Mediu, îmbăcată cu o rochie aleasă pe măsura frumuseţii sale. Nu am văzut asta, însă… am fost surpinsă să particip la Festivalul ProEtnica, un eveniment intercultural, despre care voi vorbi în rândurile de mai jos. Până atunci, să vedem care sunt cele mai frumoase….

 

Obiective turistice din Sighişoara

Scara școlarilor

O poţi găsi parcurgând strada Şcolii, indiferent din direcţia de la care porneşti: stânga sau dreapta. A fost denumită astfel datorită scopului cu care a fost creată: protejarea elevilor de ploaie, vânt sau ninsoare, în drumul lor către Liceul Haltrich.

Scările sunt în număr de 175 şi ascund în spatele lor o legendă locală, pe cât de naivă, pe atât de drăguţă: se spune că dacă vrei să cunoşti dacă partenerul cu care eşti împreună este persoana potrivită pentru tine, acesta va trebui să te sărute pe fiecare scară şi în acelaşi timp să îţi rostească numele exact de 175 de ori. Dacă o va face fără de greşeală, înseamnă că el este alesul. Aşadar… să sperăm că aleasa inimii tale are un nume uşor de pronunţat, altfel va trebui să iei lecţii de dicţie. 🙁

Scara Scolarilor din Timisoara

Centrul istoric

Parcurgând acest loc, nu mă puteam imagina decât stând la una dintre terasele cu specific medieval (care apropo, sunt destule la număr, deci vei avea de unde alege), observând fiecare detaliu din locul care mă înconjoară. Desigur, dacă nu îţi face plăcere să stai la o terasă, poţi să alegi câte un suvenir atent conceput din multele tarabe ce îţi vor sta la dispoziţie. Atenţie însă, majoritatea preţurilor sunt puţin cam piperate. Însă… ţine doar de tine cât de mult doreşti să investeşti într-o amintire.

Sighisoara, stradute

Turnul cu ceas

Aş putea să îţi dau câteva indicaţii pentru a ajunge la turn, însă nu cred că sunt necesare, deoarece acesta este destul de impunător şi este vizibil din orice colţ al cetăţii. Turnul a fost conceput ca şi punct de apărare la intrarea principală. Iniţial, a avut doar două etaje, însă o dată cu trecerea timpului, clădirea a ajuns să aibă până la şase nivele. Datorită înălţimii sale, odată urcat, ai asigurată o  privelişe de ansamblu (360°) asupra Sighişoarei.
Aşadar, veşti bune pentru fotografi: dacă doreşti să suprinzi aerul autentic medieval al Sighişiarei, acesta este locul potrivit. În plus, cu siguranţă îţi vor atrage atenţia plăcuţele care îţi indică distanţele către anumite locuri importante din lume, precum  Stockholm, Madrid, Beijing, etc.

 

În timp ce vei urca scările înspre ultimul etaj, vei putea observa într-un colţ păpuşile din ceas, care reprezintă zilele săptămânii. Suprizele nu se opresc aici, în vârful turnului este amplasat un cocoş care ne informează starea vremii din ziua respectivă. Programul de vizitare şi tarifele se pot găsi aici.

Distante kilometrice Turnul cu Ceas

 

Turnul Fierarilor

Pe lângă istoria pe care o poartă în spate, acest obiectiv poate fi vizitat pentru expoziţiile de artă din cadrul  Asociației Artiștilor Plastici Alma Mater Castrum Sex. Ba chiar mai mult, poţi vedea o privelişte a oraşului dinafara zidurilor cetăţii. Intrarea este gratuită.

Turnul Fierarilor, Sighisoara

Turnul Cizmarilor

Alt turn, altă poveste, altă privelişte. Însă ceea ce îl face diferit este faptul că este protejat de către o prinţesă luptătoare. Aşadar, dacă doreşti să intri în turn neavând intenţiile potrivite, o săgeată îţi va străpunge inima… Desigur că glumim, dar pe jumătate. Prinţesa pe care am întâlnit-o noi era o localnică în vârstă de 9-10 anişori, care se juca cu arcul în apropierea acestei clădiri.

Turnul a ars complet în anul 1676, însă a fost reconstruit în 1681, de aici putând fi observate influenţele baroce.

Turnul Cizmarilor, Sighisoara

Casa lui Vlad Dracul (tatăl lui Vlad Ţepeş)

Aceasta poate fi găsită în Piaţa Turnul Sfatului. Se numeşte astfel deoarece istorisirile spun că aici s-a născut Vlad Ţepeş şi a locuit până la vârsta de patru ani. În momentul actual, casa a fost transformată în restaurant medieval. Orele de vizitare sunt: 10:00-24:00.

Casa lui Vlad Tepes

Festivalul ProEtnica

După cum spuneam în introducere, am avut parte de frumoasa surpriză de a participa la acest festival intercultural, care a înfrumuseţat oraşul medieval oferindu-i melodii şi dansuri tradiţionale din diverse etnii.

 

Ştiai căThe Nun a fost filmat şi în Sighişoara?

Excursie de o jumătate de zi în Sibiu

  • Priveliste Turnul Sfatului
    Priveliste Turnul Sfatului
Îţi place să vezi cât mai multe locuri frumoase din România? Dacă dispui de o zi liberă, îţi recomand să vizitezi Sibiul, iar dacă doreşti să vezi mai multe, continuă cu Sighişoara (aflată la distanţă de o oră şi jumătate).

 

Sibiul, fosta capitală culturală europeană, ne-a întâmpinat cu frumoasele sale obiective turistice realizate în stil medieval. Deoarece majoritatea locaţiilor se află în apropiere una faţă de cealaltă, nu a fost necesar să pierdem timpul cu mijloacele de transport. Poţi străbate toate aceste obiective în mai puţin de câteva ore, doar apelând la mersul pe jos. În cazul în care vei veni cu maşina, o poţi lăsa în parcarea gratuită de pe strada Justiţiei (în faţa Bisericii din groapă).

Obiective turistice Sibiu

 

1. Piaţa Mare a Sibiului

Cum ajungi acolo? Indiferent de strada în care te aflii, vei ajunge aici cu siguranţă. Aceasta conţine câteva dintre obiectivele principale ale Sibiului, precum:  Casa GeneralilorCasa AlbastrăCasa HechtCasa HalerCasa Lutsch, Palatul Brukenthal, Turnul Sfatului, Biserica romano-catolicăAruncând un ochi în trecut, acest loc era gazda multor evenimente: târguri, negoţ cu cereale, meşteşugării, sărbători, adunări, sentinţe sau chiar execuţii.

Cetate Sibiu

2. Fântâna cu grilaj din Piața Mare

Prima menţiune a fântânii a fost amintită în anul 1538. Iniţial, a fost utilizată pentru spălarea rufelor şi adăparea animalelor. Însă, în anul 1979, au fost interzise aceste două lucruri, propunându-se împrejurarea acesteia cu un umbrar de fier forjat. Cel actual este o replică a celui din anul 1819.

Fantana cu grilaj Sibiu

3. Casa Calfelor

Dacă mai mergi câţiva paşi distanţă de Biserica Evanghelică, vei da nas în nas cu Casa Calfelor. Cel mai probabil, aceasta îţi va atrage atenţia prin Stâlpul Calfelor. Sigur te întrebi, ca şi mine de altfel: ce e aceea o calfă? Simplificând definiţia din dex, calfele reprezentau tinerii din Evul Mediu care plecau în lume pentru a învăţa o meserie. Fiecare calfă se angaja să respecte regulile breslei în care va intra, după dobândirea abilităţilor.

Casa Calfelor, Sibiu
Casa Calfelor, Sibiu

4. Palatul Brukenthal

Ştiai că acest obiectiv turistic  este considerat ca fiind cel  mai vechi muzeu din România? A fost construit în perioada 1778-1785 de către baronul după care îşi poartă numele: Samuel de Brukenthal. Ce poţi descoperi în interiorul acestuia?  Galeria de Artă Europeană! Tarifele de vizitare, reducerile şi programul le puteţi găsi accesând acest link.

Palatul Brukenthal Sibiu

5. Turnul Sfatului

Ei, bine, dacă vei călători pentru prima dată în Sibiu, cu siguranţă te vei confrunta cu aceeaşi problemă ca şi mine: ,,unde se află acest turn? Să fie acesta… sau acesta? Deşi nu scrie nicăieri.”

Am o veste proastă pentru tine. Dacă te bazezi pe Google Maps, nu te va ajuta. Cel mult, te va trimite în Piaţa Mică. Poţi întreba oamenii… Însă dacă ai acelaşi ghinion ca şi mine, mulţi dintre ei îţi vor spune puţin încurcaţi: hmm, CRED că acela este.

Noi l-am descoperit întrebând gardianul care se afla în faţa Palatului Brukenthal. Explicându-ţi, pare că este amplasat destul de simplu: cum vii din piaţa mică, trebuie să mergi stânga până ajungi la primul colţ mare al pieţei.  Îl vei recunoaşte cu siguranţa prin înălţimea sa impunătoare. Taxa de intrare este 2 RON, iar programul de vizitare este de la ora 10 până la 20. Aceasta se achită după ce urci, la primul nivel al încăperii.

Atenţie însă, scările sunt destul de înguste şi permit urcarea unei singure persoane. Aşadar, fereşte-te de aglomeraţie.

Aglomerat sau liber, atunci când te vei afla la ultimul nivel, îţi vei da seama că toată bătaia de cap a meritat, totul pentru a vedea o minunată privelişte de ansamblu asupra oraşului Sibiu.

Dacă eşti fotograf, îţi recomand cu drag să vizitezi acest obiectiv turistic la apus sau la răsărit.

Priveliste Turnul Sfatului

 

6. Podul Minciunilor

Acesta face legătura dintre Piaţa Mică şi Piaţa Mare. Probabil că te întrebi care este legenda din spatele acestui titlu… mincinos. Deoarece podul a fost primul construit fără piloni de sprijini, cetăţenii l-au intitulat podul culcat. Bun, şi unde e minciuna? Minciuna cred că constă în faptul că totul este legat de o confuzie de dialect. În limbajul săsesc, cuvântul culcat mai înseamnă şi minciună.

Aşadar… indiferent dacă vorbim despre Podul Culcat sau cel al Minciunilor, frumuseţea lui nu poate fi contestată.

Podul Minciunilor SIbiu

7. Biserica Evanghelică

Dacă eşti la fel de necunoscător ca şi mine când vine vorba despre frumuseţile acestui oraş, atunci există o posibilitate să confunzi această clădire cu Turnul Sfatului. După cum am spus mai sus, atunci când nu găseşti acest obiectiv turistic, orice clădire înaltă poate fi Turnul Cel Mult căutat. Clădirea m-a impresionat prin arhitectura sa gotică şi impunătoare, detaliile frumos conturate, cât şi istoricul din spatele acesteia.

Biserica Evanghelica din Sibiu

 

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la Sibiu a fost faptul că vizitând acest oraş, nu te vei simţi niciodată singur, deoarece dacă ridici privirea sus, vei observa cum perechile de ochi de pe clădiri îţi urmăresc chiar şi cea mai mică mişcare. Atenţie însă, tind să cred că vizitarea Sibiului nu este o experienţă tocmai plăcută pentru cei consumatori de diverse substanţe. o_O