Drumeţie de weekend: Cheile Vălişoarei şi Castelul Templul Cavalerilor

Castelul Templul Cavalerilor este un loc mai puţin cunoscut de o bună parte dintre pasionaţii de călătorii, însă de ceva vreme a început să se bucure de mai multă popularitate pe conturile de turism de pe Instagram. Cunoscut sau necunoscut, un lucru ştiu sigur: am rămas impresionată de natura sălbatică a Cheilor Vălişoarei, peisajele atemporale şi desigur, frumosul castel medieval.

Denumire traseu: Castelul Templul Cavalerilor – Versantul drept

Durată: 2h:30m

Dificultate: uşor

Surse de apă: în spatele castelului

Amplasare Castelul Templul Cavalerilor

Cheile sunt situate între Alba şi Cluj şi pot fi găsite pe DJ 107M. Maşinile se pot lăsa lângă castel, locul de unde pornesc şi majoritatea drumeţiilor.

Altitudinea maximă a cheilor este de 779 metri. Împrejur se pot observa patru versanţi: Colţul Cetăţii, Colţul Vilii, Colţul Diacului şi Colţul Bogza. Pentru cei iubitori de aventură, am o veste bună: în zonă se găsesc mai multe peşteri care aşteaptă să fie explorate.

Informaţii utile Castelul Templul Cavalerilor

Castelul are o vechime de aproape 700 de ani şi a fost refăcut de către medicul Florin Rusu din Braşov. Momentan, partea dinspre stradă este în proces de reamenajare. Conform datelor istorice, castelul a fost construit de către un nobil, iar în cele din urmă a fost transformat în cazarmă militară.

În interiorul castelului, turiştii se pot bucura de o cazare în stil medieval. Pentru cei care doar vor să-şi tragă sufletul, terasa este deschisă de dimineaţa până seară şi îi aşteaptă pe oaspeţi cu mâncăruri tradiţionale. Pentru mai multe informaţii despre cazare şi masă, accesează acest link.

Drumeţii şi activităţi în zonă

Pe platoul de deasupra castelului, turiştii se pot bucura de un peisaj de neuitat. În faţa lor se vor înfăţişa Cheile Vălişoarei şi Poaiana Aiudului. Traseul porneşte din spatele castelului, iar durata pâna la versantul din dreapta este de cel mult o oră.

Traseul poate continua până la Bogza Mare, Bogza Mică, Cetatea Trascăului, Poarta Zmeilor Sălciua (8h), Găvane Poiană (2h), Huda lui Papară (5h), sat Rimetea sau circuit întreg al Cheilor Aiudului (7h). Cetatea este mai veche decât castelul, datând din 1296.

Alte activităţi:

  • alpinism
  • zbor cu parapanta/deltaplan
  • echitaţie
  • ciclism

Impresie finală

Un loc ideal pentru a scăpa de rutina zilnică şi pentru a te deconecta de obişnuit. O drumeţie uşoară, care poate fi făcută chiar şi de către familiile cu copii mici. Sugestie: mi se pare o amplasare ideală pentru cei care îşi doresc o şedinţă foto aparte.

Privind Băile Herculane de la înălţime: Traseu Crucea Albă

Dacă ajungi în Băile Herculane, trebuie să încerci cel puţin un traseu montan (din zecile disponibile). Astfel, vei resimţi cu adevărat frumuseţea locurilor încărcat cu peisaje de poveste. Unul dintre traseele excelente pentru începători este cel până la Crucea Albă.

Traseul porneşte din Băile Herculane, de pe DN 67D, drumul care duce spre Baia de Aramă. Panoul informativ care indică detaliile despre traseu se află pe partea dreaptă. În partea stângă se pot parca maşinile, imediat aproape de curbă.

Detalii traseu Băile Herculane – Crucea Albă

Perioadă: Iunie 2020

Traseu: Băile Herculane – Crucea Albă

Durată: o oră (dus întors)

Distanţă: 1,3km

Dificultate: uşor

Traseul începe pe o potecă largă, pe grohotişuri, prin pădure. Un traseu lejer de promenadă, unde ne putem odihni la foişorul albastru sau pe băncile amplasate pe parcursul traseului. Ascensiunea nu este foarte bruscă. Aşadar, drumeţia este ideală chiar şi pentru cei care nu au o condiţie fizică foarte bună.

De la 450 m altitudine, poteca săpată în rocă urcă tot mai pieptiş spre cruce. Vom admira priveliştea larg deschisă asupra oraşului Băile Herculane şi Munţilor Cernei. Datorită peisajelor superbe, de abia ne dăm seama când au trecut cele 45 de minute. Acesta este timpul necesar parcurgerii celor 1,8 km până la Crucea Albă, adică 529 metri altitudine.

Încă de la intrarea în traseu, ne aflăm în plină rezervaţie naturală. Priveliştea oferită ochilor de pe pintenul Crucii Albe nu are egal. În faţă se înalţă Munţii Cernei, cu culmea împădurită, continuaţi în dreapta de Masivul Godeanu.

Informaţii floră şi faună

Falia calcaroasă în urma căreia se înşiră peşterile termale se trădează prin abrupturile alb cenuşii. Peşterile termale amintite mai devreme sunt: Peştera cu Aburi, Peştera lui Adam şi Peştera de la Despicătură.

Am fost incredibil de încântată să văd panourile informative despre faună şi floră, amplasate pe alocuri. Astfel, traseul devine unul educaţional, turiştii având posibilitatea să afle mai multe informaţii despre ceea ce văd. Printre speciile găsite în pădure, amintim: iedera, gorun, alun turcesc, corn, păducel, scumpie şi multe altele.

Odată ajunşi la Crucea Albă, un nou panou informativ ne teleportează într-o altă lume, prezentând legendele din spatele obiectivulul. Una dintre ele ne spune că o tânără de viţă nobilă era curtată de toi tiner. Aceasta nu se putea decide pe care dintre ei să îl aleagă. Aşadar, lansează o provocare şi spune că primul dintre cei doi care va ajunge la stâncile calcaroase, va fi alesul. Tânărul care ajunge primul , de bucurie, trage un foc de armă. În acel moment, calul lui se sperie şi poteca fiind îngustă, amândoi cad în prăpastie. În memoria băiatului, tânăra aşează această cruce albă pe munte.

Din anumite scrieri, aflăm că această cruce a fost ridicată în memoria unui ofiţer. Acesta a luptat sub comanda generalului Ion Dragalina, în Primul Război Mondial. Ofiţerul şi-a pierdut viaţa din cauza mişeliei duşmanilor. Ce înseamnă asta? Duşmanii au tăiat picioarele podului pe care ofiţerul îl traversa în drumul său dinspre Podeni, spre Băile Herculane.

Ultima legendă este legată de moartea a două femei, care mergeau cu mâncare la soţii lor aflaţi la lucru. Ele au fost prinse de o furtună de zăpadă şi au murit pe Masivul Domogled.

Impresie finală

Este un traseu puţin mai greu decât dificultatea indicată pe panou. Cu toate acestea, nu este suficient de greu încât să nu poată fi parcurs. Datorită cărării şerpuite, ascensiunea nu se resimte brusc. Pe lângă acest lucru, peisajele sunt superbe, iar panorama de la Crucea Albă face ca oboseala să fie dată uitării. Cu toate că nu este un traseu tehnic, echipamentul adecvat este necesar în continuare (recomand purtarea bocancilor de munte).

Un alt avantaj al traseului este faptul că axistă posibilitatea de prelungire a drumeţiei. Traseul continuă spre Grota lui Şerban, Vârful Domogledul Mic şi Domogledul Mare.

Idei drumetii montane in Apuseni

Continui seria de obiective turistice, care pot fi vizitate în Munţii Apuseni, cu patru idei de drumeţii montane. Dacă în articolul anterior am prezentat locuri accesibile, de data aceasta voi aborda trasee montane, de un nivel uşor, spre mediu.

Drumeţie Arieşeni – Groapa Ruginoasă

Groapa Ruginoasă se află în Parcul Natural Apuseni, la doar 22 minute distanţă de Arieşeni. Amplasată în partea de nord a Muntelui Ţapu, râpa impresionează prin altitudinea sa de 1373 m.

Pentru a începe traseul spre obiectivul turistic, va trebui să fiţi atenţi la panoul informativ, care se află la 15 minute după ieşirea din satul Lunca, într-o curbă strânsă. Maşinile pot fi lăsate fie la ieşirea din Vârtop, fie înainte de curbă.

Marcaj traseu: bandă galbenă;

Durată traseu dus/întors: o oră;

Dificultate traseu: uşor;

Echipament: bocanci de munte;

Sursă de apă: la începutul traseului;

Drumeţia începe cu o uşoară ascensiune prin pădure. Până la finalul traseului, ascensiunea va fi constantă, aşadar atenţie la greutatea rucsacului şi la încălţăminte! Pe alocuri, va fi necesară căţărarea, însă fii fără grijă, nu vor fi necesare aptitudini de via ferrata pentru a te prinde de câţiva copaci.

După 25 de minute de ascensiune, se va putea vedea o poieniţă întinsă şi verde. Traseul continuă tot înainte, iar la final, se va putea observa imensa Groapă Ruginoasă. De aici se pot vedea Cetăţile Ponorului, Poiana Florilor, Platoul Padiş şi Pietrele Galbenei.

Ce fenomen stă în spatele Groapei Ruginoase? Acest obiectiv turistic este dovada eroziunii solului roşiatic, create de apă. Marginile groapei par fragile, căci te aştepţi ca în orice clipă pământul din jur să se surpe.

Drumeţie Vârtop – Vârful Piatra Grăitoare

Pentru început, probabil că te întrebi ,,de ce Piatra Grăitoare?”. Explicaţia este simplă! Legenda ne spune că în zona vârfului montan, care are o altitudine de 1658 m, există efectul de ecou, acesta răspunzând papagaliceşte întrebărilor ce nu îţi dau pace. Dar ştiţi cum se zice, una e povestea, alta e realitatea. Însă realitatea nu este deloc banală, căci atenţia călătorului va fi captată de panorama superbă şi de fauna abundentă din zonă. Dar până acolo… călătorul din poveste va trebui să facă puţin efort.

Traseu: Vârtop – Vf. Piatra Grăitoare;

Marcaj: bandă roşie;

Durată: o oră jumătate;

Dificultate: uşor, spre mediu;

Surse de apă: NU

Traseul porneşte din Vârtop, pe lângă telescaun. Drumeţia începe domol, printr-o cărare forestieră, marcată cu bandă roşie. Prima jumătate de oră va părea ca o plimbare prin parc, însă odată ajunşi la zona de urcuş, plină de bolovani, în care soarele pare că arde mai puternic ca niciodată, există tentaţia de a spune pas.

Vestea bună este că porţiunea nu durează mult, iar pauzele lungi şi dese… ştiţi voi, pot fi cheia marilor succese. Văzând zona cu jnepeni, vei ştii că mai ai 10 minute de parcurs până la obiectivul final.

Că tot vorbeam mai sus de Groapa Ruginoasă, ei bine, de pe Vârful Piatra Grăitoare poate fi zărită râpa roşiatică. Pe lângă aceasta, mai pot fi văzute:  Vârful Vlădeasa, Platoul Padiş şi Valea Arieşului.

Partea extraordinară a drumeţiei este că de aici poţi continua traseul până la cel mai înalt vârf din Apuseni: Vârful Curcubăta Mare (Vârful Bihor). Însă pentru a face acest lucru… trebuie să mai rezişti încă 3 ore jumătate.

Drumeţie Vârful Piatra Grăitoare – Vârful Curcubăta Mare

Curcubăta Mare zici… păi de unde mai vine şi denumirea asta? Ştiţi cum suntem noi, românii, cu o imaginaţie bogată! Aşadar, Curcubăta Mare (curcubetă sf [At: LB / V: (reg) – bostan, pepene) vine de la forma rotundă a vârfului.

Traseu: Vârtop – Vârful Piatra Grăitoare – Vârful Curcubăta Mare (Vârful Bihor);

Durată dus/întors: 7 ore ;

Marcaj: bandă roşie;

Surse de apă: doar la finalul traseului;

De la Vârful Piatra Grăitoare, o vom lua pe poteca din stânga, iar traseul ne va duce tot înainte, mult şi bine. Porţiunile de ascensiune alternează cu cele line, care nu necesită mult efort.

Cea mai grea parte a traseului este chiar la sfârşit, când eşti faţă în faţă cu bostanul. Văzând ascensiunea pe care va trebui să o parcurgi, vei simţi un fior în stomac. Însă partea bună este că… imaginea potecii te poate înşela.

Pe cât pare de dificil de parcurs, pe atât este de uşor, mai ales dacă iei pauzele necesare. În nici mai puţin de 20 de minute, vei fi sus, în timp ce vei admira panorama extraordinară. De sus se pot vedea: Muntele Mare, Munţii Metaliferi, Munţii Trascău, Vlădeasa şi Gilău.

Dacă condiţia fizică nu îţi permite să parcurgi traseul, se poate ajunge aici şi cu maşina, trecând prin drumul forestier care porneşte din satul Galbena.

Cascada Vârciorog

Cascada Vârciorog se află la 20 de minute distanţă (cu maşina) faţă de Arieşeni. Situată lângă satul Vânvuceşti, Vârciorog este o cascadă destul de populară în rândul turiştilor şi impresionează prin fluxul de apă abundent şi înălţimea sa de 15 m.

Traseu: sat Izlaz – Cascada Vârciorog;

Durată: 2 ore;

Dificultate: uşor;

Marcaj: bulină galbenă;

Traseul porneşte din satul Izlaz, prin Valea Vârciorog, după care continuă prin pădure, pe o cărare lină, care poate fi făcută chiar şi de ce mai în vârstă. Atenţie, în cazul zilelor ploaioase, traseul poate deveni noroios. Drumul poate fi parcurs şi cu căruţa (30 de lei/persoană).

Voi cunoaşteţi şi alte trasee montane din zonă? Nu le ţine secret, împărtăşeşte-le cu noi în secţiunea de comentarii!

Obiectivele turistice mai putin cunoscute din Apuseni


Acum o lună am avut plăcerea să particip la una dintre excursiile organizate de Clubul Bănăţean de Turism. Am descoperit împreună frumuseţea Munţilor Apuseni, printr-un program care include următoarele obiective turistice: Muzeul Aurului, Dealul cu Melci, Cascada Pișoaia, Țebea, Peștera Poarta lui Ionele, Cheile Ordâncușei şi multe altele.

Muzeul Aurului de la Brad

Călătoria noastră a început cu mult entuziasm, iar următoarele informaţii utile ne-au fost oferite de către ghid:

,,Exista un compartiment în miliţia vremurilor care avea ca şi ocupaţie urmărirea persoanelor ce ar putea deţine aur. Acesta era confiscat. În schimb, era tolerată doar procurarea de aur la negru pentru verighete.  Muzeul se găseşte în centrul oraşului Brad.”

Conform webisite-ului oficial al muzeului aflăm că:

,,Muzeul reprezintă un unicat în peisajul colecţiilor naţionale şi reuneşte în spaţiul său, piese unice, cu aur natural, de o  valoare care nu poate fi estimată. Piesele au fost descoperite de cei care au trudit de-a lungul anilor în adâncurile exploatărilor miniere din Munţii Apuseni.

Muzeul oferă o colecţie bogată în minerale, roci şi chiar unelte vechi de minerit. Colecţia deţine peste 1305 exponate cu aur şi 1000 fără aur. În plus, deţine umeroase obiecte arheologice de minerit, care dovedesc existenţa în zona Bradului a unei activităţi miniere de peste 2000 de ani.

Prima consemnare într-un registru de vizitatori este din data de 4 iulie 1912, dată ce atestă existenţa muzeului aurului din Brad, care avea deja câteva sute de exponate. Este remarcabilă însemnarea lui Geo Bogza, în registru de vizitatori, datând din 30 Iulie  1963: ,, Este mult aur în Munţii Apuseni, dar mai mult în inima oamenilor. În inima celor care sunt urmaşii neînfricatului Horia.”

Complexul de Monumente de la Ţebea

Complexul de Monumente de la Ţebea, denumit şi Panteonul Moţilor, arată în felul acesta încă din anul 1924. Ţebea adăposteşte în cimitirul său osemintele celor mai importanţi eroi ai Revoluţiei Române din Transilvania (1848-1859), în frunte cu Avram Iancu, Simion Groza şi Ioan Buteanu.

În 1924 s-a sărbătorit centenarul naşterii a lui Avram Iancu. Acesta a fost unul dintre conducătorii revoluţiei de la 1848, în Transilvania. S-a născut la Vidra de Sus, în judeţul Alba, a murit la Baia de Criş, în judeţul Hunedoara şi este înmormântat la Ţebea.

Dealul cu Melci din Munţii Apuseni

Suprafaţa se întinde pe 2,4 hectare, deci se poate urca pe deal pentru a vedea mai multe urme de cochilii. În urmă cu 60 milioane de ani, întreaga suprafaţă era acoperită de Marea Tetis, mare în care pluteau melcii. În urma depărtării plăcilor tectonice, marea s-a retras şi melcii s-au sedimentat în rocile din Comuna Vidra, Depresiunea Văii Vidra.

Cascada Pişoaia

Cascada Pişoaia este o rezervaţie naturală peisagistică. Puteţi vedea în imagine relieful calcaros, care este într-o continuă modificare. Totodată, face legătura cu Platoul Poieni. Pe lângă cascadă, se găsesc trei bolovani gigantici, sculptaţi de vreme, ce sporesc frumuseţea locului şi dau peisajului un aspect pitoresc deosebit. Cascada Pişoaia mai este cunoscută şi sub numele de Cascada de la Vidra.

Cheile Ordâncuşei

În vecinătatea rezervaţiei naturale se găsesc mai multe obiective de interes turistic, precum: Biserica de lemn din Gârda de Sus, Cheile Arieşului, Peştera Scărişoara, Pojarul Poliţei, Peştera Poarta lui Ionele, Munţii Bihorului şi Munţii Apuseni.  

Peştera Poarta lui Ionele

Peştera se află în comuna Gârda se Sus, judeţul Alba, în Munţii Bihorului. În 1999, Poarta lui Ionele a fost declarată monument al naturii.

Gânduri finale

Doresc să mulţumesc pe această cale Clubului Bănăţean de Turism pentru o excursie neaşteptat de plăcută, în locuri deosebit de frumoase (şi multe dintre ele, mai puţin cunoscute). Pentru a vedea mai multe detalii despre programul excursiei, accesează acest link.

Un loc desprins din povesti: Golful Dubova


De fiecare dată când cineva îmi cere o idee de traseu turistic uşor, însă cu peisaje superbe, recomand Ciucarul Mare. Durata traseului este de două ore, iar iubitorii de natură cu siguranţă vor rămâne cu o frumoasă imagine în minte.

Deşi această zonă nu a beneficiat de foarte multă promovare, merită vizitată cel puţin o dată în viaţă. Vorbesc chiar şi de către cei care nu sunt buni prieteni cu efortul fizic.

  • Traseu: DN 57 – panoramă Cazanele Mari – panoramă Golf Dubova
  • Marcaj: triunghi galben
  • Munţii: Almăjului
  • Surse de apă: –
  • Durata: 2 ore
  • Distanța: 5 km
  • Dificultate traseu: uşor
  • Vezi aici traseul filmat.

Cărarea spre traseu porneşte vis-a-vis de stadionul de la ieşirea din satul Dubova. Urcarea prin pădure începe destul de brusc, iar un dezavantaj este faptul că pe câteva porţiuni din traseu soarele bate destul de tare. În mai puţin de jumătate de oră vei ajunge pe platou. Prin urmare, drumeţia va fi ca o plimbare prin parc.

Spre deosebire de Ciucaru Mic, traseul este mult mai uşor, ceea ce face ca vara să fie destul de aglomerat. O dată ajuns la primul punct de belvedere, vei putea observa Cazanele Mari, Dunărea şi malul sârbesc.

Cei mai mulţi dintre turişti consideră că aici se sfârşeşte traseul, însă realitatea este alta. Pentru a ajunge la Golful Dubova, traseul continuă pe marginea Cazanelor Mari. Până acolo, se vor zări pe puţin trei puncte de belvedere. Nu vă grăbiţi şi admiraţi-le în linişte şi pace!

Se va putea vedea Golful Dubova după aproape două ore, acesta vrăjind pe oricine cu a sa grandoare (pentru o secundă credeam că mă aflu pe fiordurile Norvegiei).

După zecile de poze, multele momente de contemplare şi exclamaţiile fără sfârşit, ne vom îndrepta spre poteca din stânga, marcată cu galben, pentru a ne întoarce la satul Dubova. În aproximativ 20 minute, traseul se intersectează cu cel de urcare.

Info panou

Ciucarul Mare mai este numit şi locul unde Dunărea a bătut şi Porţile de Fier s-au deschis. În pădure putem găsi specii termofile precum cerul, gârniţa, stejar pufos şi cărpiniţa.

Fauna este reprezentată de unele mamifere ca: guşter, şopârlă, şarpe de sticlă şi şarpele rău. Şarpele lui Esculap a fost venerat în fel şi chip în toată antichitatea. Încolăcit în jurul unui toiag, şarpele a reprezentat emblema medicinei începând cu anul 800 î.H. Actuala emblemă, deşi mai nouă, are legătură, tot cu şarpele lui Esculap.

Impresie generală

În concluzie, pot spune că traseul de la Ciucaru Mare este mai impresonant decât cel de la Ciucaru Mic, mai ales porţiunea cu Golful Dubova. Călătorul se poate bucura de o panoramă mai amplă şi se poate sta pe platou într-un mod mult mai relaxat (şi sigur) decât cel de la Ciucarul Mic. Cât despre dificultatea traseelor, unii turişti aleg să le parcurgă pe amândouă în două zile diferite, însă pot fi făcute chiar şi în aceeaşi zi.  

Camping în zonă

Un loc amenjat pentru camping se poate găsi lângă Băile Herculane, în punctul de pornire spre Cascada Vânturătoarea (lângă pod). Campingul este dotat cu toaletă şi izvor cu apă rece. Este recomandat pentru familii sau pentru persoanele care îşi doresc să se bucure de natură în linişte.

Impresii drumeţie Ciucaru Mic, din frumuseţea Cazanelor Dunării


Dacă eşti în căutarea unui traseu montan uşor, care poate fi făcut făra prea mult antrenament şi cu toate acestea, să te poţi bucura la finalul drumeţiei de un peisaj spectaculos, atunci Ciucaru Mic este opţiunea ideală pentru tine!

Denumire traseu: Dubova – Ciucaru Mic;

Durata: 1,3h;

Dificultate: uşor;

Diferenta de nivel: 315 m;

Marcaj: triunghi roşu.

Traseul porneşte chiar de la intrarea în comuna Dubova. Pe partea dreaptă, se poate vedea indicatorul cu informaţiile utile despre drumeţie. Ca şi lungime, măsoară 2km, adică aproximativ o oră de mers. Vom începe traseul printr-o ascensiune medie pe o cărare de pădure. Ca şi puncte de belvedere, pe parcurs se vor putea vedea Cazanele Mici, Cazanele Mari, Golful Mraconia şi Mănăstirea Mraconia.

Încă de începutul drumului, traseul este accesibil, aşadar în afară de bocanci, echipamentul nu este necesar. De asemenea, se cere o atenţie deosebită la viperele cu corn. Alte elemente de faună prezente pe traseu: ţestoasa de uscat, scorpionul, salamandra şi fluturele Coada Rândunicii.

Pe versanţii calcaroşi din Cazanele Dunării din Parcul Natural Porţile de Fier este prezentă o asociaţie vegetală specifică, numită sibliac, alcătuită din tufa râioasă,  cărpiniţă, mojdrean, liliac sălbatic şi mai rar jugastru de Banat.

Peisajul tipic este de defileu, aici aparând forme şi microforme de relief. Platoul Cazanelor Mici este unic în Europa: este locul în care stai pe calcare, lapiezuri, unde sibliacurile terţiare provin din perioadele mai calde interglaciare.

După jumătate de oră de ascensiune, ne-am putut bucura de primul punct de belvedere, având posibilitatea să vedem Golful Dubovei şi Ciucaru Mare. Aici se pot găsi şi băncuţe pentru călătorii care vor să facă un popas. Atenţie, în acest punct se despart două trasee, astfel că noi îl vom urma pe cel indicat cu triunghi roşu, pentru a ajunge la Ciucaru Mic.

După câteva minute bune, vom putea străbate traseul pe o potecă dreaptă, prin pădure. Tufele vor începe să fie din ce în ce mai dese, astfel că marcajul trebuie urmărit cu atenţie. Zona este deosebit de parfumată primăvara deoarece înfloreşte liliacul sălbatic. Cu toate acestea, ne putem bucura de privelişte şi vara, admirând frumoşii fluturi ,,coada rândunicii”.

După aproximativ o oră, ajungem pe stâncile Ciucarului Mic, de unde vom putea vedea Golful Dubovei, Ciucaru Mare, Cazanele Mari şi Dunărea, care se află la picioarele noastre. Pe partea cealaltă de mal se pot vedea stâncile sârbeşti.

Impresia generală

Un traseu care poate fi făcut mai ales de începători, deoarece este scurt şi nu necesită o mare dificultate, mai puţin partea cu ascensiunea de 30 de minute de la început. Panorama de la sfârşit merită orice oboseală. Singurul dezavantaj este soarele puternic de pe platou, astfel că nu prea te vei putea bucura de privelişte o perioadă îndelungată de timp. Cât despre vipere, noi nu am găsit, însă un plus de siguranţă nu strică niciodată (beţele de trekking).