Munții Rodnei ascund privelişti superbe, iar Vârful Pietrosul Rodnei (2.303 m), cel mai înalt punct nu doar al masivului, ci al întregilor Carpați Orientali, oferă un punct de belvedere amplu. Cu toate că traseul din Borșa până în vârf este solicitant, tot efortul merită o dată ce ai ajuns sus.

Punctul de plecare: Mănăstirea Pietroasa

Traseul începe în Borșa, chiar de la Mănăstirea Pietroasa (950 m). Atmosfera locului e liniștită, iar parcarea face ca startul să fie unul fără griji logistice. Odată ce intri pe poteca marcată cu Bandă Albastră, vor urma câteva ore de urcuș continuu.

Prima parte, urcare prin pădure

Drumul se afundă rapid în pădure. Aerul răcoros și mirosul de rășină te vor însoți, iar drumul forestier, plin de bolovani, îți cere atenție la fiecare pas. Din loc în loc apar scurtături, dar nu le recomand, căci este foarte ușor să deviezi de la traseu.

După aproximativ o oră și jumătate, ajungi la un izvor amenajat, ultima sursă sigură de apă. Merită să-ți reumpli sticla aici, chiar dacă mai există izvoare mai sus.

Lacul Iezer și Stația Meteo

După aproape 2 ore și jumătate, pădurea lasă loc jnepenișului, iar în față apare silueta Stației Meteo.

În 10 minute ajungi la Lacul glaciar Iezer, un loc perfect pentru o pauză. Apa limpede și priveliștea crestei te pregătesc pentru urcarea finală.

Urcarea spre Pietrosul Rodnei

De aici începe partea cea mai solicitantă. Traseul continuă tot pe marcaj Bandă Albastră, iar serpentinele abrupte pun la încercare anduranța fiecărui drumeț. În zilele aglomerate, fii atent la pietrele care se desprind de sub pașii celor din față.

După o oră și jumătate ajungi la o intersecție de trasee:

• în stânga, creasta spre Lacul Buhăescu,
• în dreapta, urcarea finală spre vârf.
• mai ai doar 15 minute și atingi cel mai înalt punct al Carpaților Orientali.

Pe acoperișul Rodnei: Vf. Pietrosul (2.303 m)

Sus, la borna de piatră, tot efortul e răsplătit. Panorama se deschide spre creasta Rodnei, spre lacurile glaciare și spre întinderea Maramureșului. Dacă prinzi vreme senină, peisajul e cu adevărat grandios.

Coborârea

Întoarcerea durează cam 3 ore și jumătate. Coborârea pe serpentine cere răbdare și atenție, mai ales dacă plouă sau traseul e aglomerat.

Informații utile

• Distanță: 18,43 km (dus-întors)
• Urcare totală: +1.353 m
• Durată: 9 ore jumătate (dus-întors)
• Dificultate: mediu
• Sezon recomandat: primăvară – toamnă
• Nu este potrivit pentru copii
• Echipament necesar: bocanci impermeabili, haine groase, 2–3 litri de apă, mâncare, protecție solară, bețe de trekking.

Concluzie

Traseul Borșa – Pietrosul Rodnei îți cere efort, dar îți oferă în schimb unul dintre cele mai spectaculoase peisaje din Carpați.

Sunt trasee care te obosesc, trasee care te încântă și trasee care îţi schimbă viziunea despre viaţă (dar şi câteva unghii de la picioare). Cel spre Vârful Lespezi și Cornul Călțunului a fost, fără îndoială, unul care m-a scos din zona de confort și mi-a testat limitele, fizice, mentale și emoționale.

🏞️ Traseu: Piscul Negru – Vf. Lespezi – Cornul Călțunului
🔁 Tip: circuit (dus-întors pe traseu circular)
📏 Distanță totală: 12 km
⛰️ Diferență de nivel (urcare): +1.290 m
⛰️ Diferență de nivel (coborâre): –1.290 m
📍 Altitudine minimă: 1.182 m
📍 Altitudine maximă: 2.495 m
💪 Dificultate: ridicată (tehnic + efort fizic mare)
🔧 Dificultate tehnică: necesită experiență pe teren accidentat / nemarcat
🕒 Durată estimată: 8–9 ore

Îl așteptam de ceva vreme. Cu ochii în prognoze, cu rucsacul aproape gata de plecare și cu inima fremătând a nerăbdare. Știam că nu va fi o plimbare ușoară și chiar n-a fost. A fost, fără să exagerez, unul dintre cele mai grele trasee de o zi pe care le-am făcut până acum.

Startul: dimineață de vară, pași hotărâți

Am pornit din Piscul Negru dis-de-dimineață, pe marcajul roșu, cu aerul proaspăt al pădurii în nări și cu o energie ciudat de calmă. Traseul urcă rapid și nu-ți dă prea mult răgaz. O oră mai târziu ieșeam deja în golul alpin, însoțită de un peisaj aproape pastoral.

Norii stăteau agățați de creastă, iar Vârful Lespezi părea înghițit de o pânză groasă de ceață. Dar când ai venit până aici, nu te oprești. Așa că am continuat, pas cu pas, pe poteca abruptă de pe Piciorul Lespezilor, cu gândul că poate norii se vor risipi.

Lespezi, vârf cu suflet de piatră

Câteva ore mai târziu, cu mușchii deja încinși de efort și respirația tăiată, am ajuns pe Lespezi. Vârful e o forță, impunător şi sever.

Din păcate, ceaţa s-a adunat şi nu am prins o fereastră de vreme bună.

Cornul Călțunului, provocare nemarcată

Traseul spre Cornul Călțunului nu este marcat, iar porțiunile expuse și stâncoase cer atenție și experiență. Este genul de segment în care folosești mâinile mai mult decât te-ai aștepta într-o drumeție. Coborârea de sub Lespezi, traversarea unei mici șei și urcarea pe Cornul Călțunului au fost… intense. Nu periculos în sensul clasic, dar nici pentru începători. E genul de loc în care dacă nu știi ce faci, e mai bine să nu încerci.

Când am ajuns sus, norii s-au jucat din nou cu noi. Dar era liniște. O liniște atât de profundă, încât o auzeai în tine. Ne-am așezat câteva minute, să respirăm și să ne bucurăm de realizare. Cornul Călțunului, un vârf discret, dar cu o încărcătură puternică.

Gânduri finale

Au fost peste 1300 de metri diferență de nivel, pasaje tehnice, secțiuni expuse și momente de oboseală. Dar și o doză imensă de satisfacție. Pentru mine, traseul Lespezi – Cornul Călțunului înseamnă mai mult decât două vârfuri bifate. Este despre perseverență, despre curajul de a merge mai departe când simți că n-ai energie, și despre frumusețea crudă a Făgărașului.

Dacă ai experiență montană, îți plac provocările și vrei o tură de o zi care să te pună la încercare, acest traseu e pentru tine. Dar nu-l subestima, muntele, oricât de frumos, nu iartă neatenția.

Astăzi mergem într-o aventură nouă de iarnă şi anume, spre Vârful Parângul Mare, unul dintre cei mai spectaculoși munți ai României. Cu un traseu de aproximativ 18.6 km dus-întors și o diferență de nivel de 1300 de metri, această drumeție de iarnă oferă peisaje incredibile și o experiență de neuitat.

Este ora 5 dimineața și pornim la drum. Aerul rece de munte și liniștea dimineții ne însoțesc primii pași. În fața noastră, crestele Parângului ne cheamă spre noi înălțimi, în timp ce primele raze ale soarelui îşi fac apariţia timid.

Pentru această ascensiune, este esențial să ai echipamentul adecvat: colțari, piolet, cască de alpinism, ham și carabinieră. Siguranța este prioritară, mai ales în condiții de iarnă. Fiind un traseu cu risc de avalanşă, îţi recomand să îl parcurgi cu un grup montan. 

Pe măsură ce vei urca spre Vârful Cârja, unul dintre cele mai impresionante puncte de pe traseu, priveliștile încep să se deschidă spectaculos. Parângul este un munte fascinant, iar numele său provine, potrivit unor teorii, din cuvântul grecesc “pharangos”, care înseamnă căldare, probabil inspiraţia fiind căldările glaciare din acest peisaj.

Munții Parâng sunt adesea comparați cu Munții Făgărașului, având o structură similară. Cu o altitudine de 2519 metri, Vârful Parângul Mare este cel mai înalt vârf din această grupă montană și al patrulea din Carpații românești.

În timpul iernii, traseul urmează strict linia crestei pentru a evita zonele periculoase. Urcarea spre Vârful Cârja este una dintre cele mai dificile porțiuni ale traseului, cu o pantă abruptă și risc de alunecare. Însă efortul merită – odată ajuns pe vârf, vei fi răsplătit cu priveliști spectaculoase asupra Munților Retezat, Vâlcan și Godeanu.

După ce treci de Vârful Cârja, vei contina prin zone cu bolovani și poteci înguste, trecând pe lângă Refugiul Cârja. La altitudini mari, aerul devine şi mai rece, iar vântul puternic poate pune la încercare rezistența fizică.

După ore bune de urcare, vei ajunge în sfârşit pe Vârful Parângul Mare. Situat la 2519 metri, deasupra norilor, oferă o panoramă de vis asupra întregii creste. De aici, poţi vedea în depărtare Munții Șureanu, Munții Cindrel și, dacă ai noroc de o fereastră de vreme bună, chiar și crestele Munților Făgăraș.

Această drumeție poate fi cu adevărat o provocare, dar și o experiență incredibilă. Dacă ai o condiție fizică foarte bună și ești pregătit pentru efort, traseul spre Parângul Mare este o aventură pe care merită să o încerci. Cu toate astea, nu uita, siguranța pe munte este esențială, așa că echipează-te corespunzător și ține cont de condițiile meteo.

Când natura mă cheamă, răspunsul este simplu: spun mereu DA. Mai ales când vine vorba despre frumusețile oferite de Munții Făgăraș. Drumeția pe Vf. Vânătarea lui Buteanu și Vf. Capra se întâmplă să fie una dintre cele mai ușoare și spectaculoase din această zonă, dar și una plină de surprize.

Dimineața care promite aventură

Ziua a început devreme, cu aer rece și proaspăt în jurul Barajului Vidraru. Soarele se ridica leneș deasupra apelor, iar umbrele muntelui creau un peisaj de basm. În timp ce-mi ajustam bocancii de drumeție, mă gândeam la cât de simplă și reconfortantă poate fi uneori o conexiune autentică cu natura.

Primii pași spre culmi

Traseul către Vf. Vânătarea lui Buteanu începe relativ ușor, fiind accesibil chiar și pentru cei mai puțin experimentați. Cu fiecare pas, poteca mă ghida printr-un peisaj din ce în ce mai divers: căldări glaciare, stânci abrupte și iarba înmiresmată.

Traseul începe de la Bâlea Lac și trece prin Șaua Caprei, un punct de acces prin care poți să vezi Lacul Capra și totodată să bifezi și Vârful Capra. Pe parcursul întregii drumeții, vei avea parte de perspective superbe asupra Lacului Bâlea. Traseul dus-întors, vara, durează aproximativ 6 ore. Altitudinea minimă este 2019m, iar cea maximă, la Vârful Vânătarea lui Buteanu, 2507m. Diferența totală de nivel este 660m, ceea ce îl face un traseu mediu.

Ajunsă pe creasta Vânătarea lui Buteanu, am avut neplăcută surpriză să nu vedem nimic. De ce? Din cauza ceții. Însă vorba aceea, drumeția și traseul contează mai mult decât bifarea vârfului.

Înțâlnirea cu urșii

Momentul culminant al zilei a venit mai târziu, când am revenit spre Barajul Vidraru. În liniștea aproape nefirească a drumului, am zărit doi urși la marginea potecii. Ne-am oprit și i-am privit de la o distanță sigură. Erau frumoși, aproape regali în postura lor naturală.

Sfaturi pentru drumeți

1. Planifică-ți traseul: traseul către Vf. Vânătarea lui Buteanu și Vf. Capra este accesibil, dar nu subestima vremea din munți. Este necesar să ai echipamentul adecvat și să verifici prognoza meteo.
2. Rămâi precaut: animalele sălbatice fac parte din peisaj, dar e bine să păstrezi distanța. Evită să le hrănești sau să le provoci.
3. Bucură-te de moment: Munții Făgăraș oferă o experiență care merită savurată în tihnă. Fii prezent și lasă-ți sufletul să se umple de frumusețea din jur.

Drumeția iarna spre Vârful Parângul Mic a fost pentru mine o provocare. Deși am mai parcurs acest traseu și în vară, dar și în luna februarie, nu am resimțit atunci greutatea sa. De data aceasta, în decembrie situația a stat cu totul diferit pentru că din cauza gerului, a vântului și a ceții, nu pot să zic decât că a fost o experiență mai complicată dar pe care am dus-o până la capăt.â

Pregătirile pentru aventură

Totul a început cu zi geroasă și înnorată. Cu termometrul arătând -4°C, ne-am echipat cu straturi: un strat termic, unul de lână și o geacă rezistentă la vânt, pentru că vântul într-un astfel de loc poate deveni rapid un adversar aprig.

Punctul de plecare a fost stația de telescaun din zona Hotelului Rusu, iar drumul până la baza muntelui a fost ca o introducere perfectă într-un basm: o ceaţă ușoară, un peisaj de poveste și liniște întretăiată doar de mișcarea lentă a acelor de brad.

Ascensiunea

De la stațiunea de ski Parâng pana la vârf si înapoi am parcurs 2 ore, iar coborârea înapoi de la stațiune până la Hotel Rusu a mai durat încă o oră. Primii pași au fost ușori, dar, pe măsură ce altitudinea creștea, vântul își făcea simțită prezența, iar respirația mea devenea mai sacadată.

Când am ajuns pe vârf, tot efortul a fost răsplătit. Priveliștea de la 2.074 metri a fost mi-nu-na-tă: crestele din jur ne-au fermecat, iar orizontul se pierdea într-o mare de alb și albastru.

Pentru câteva minute, am uitat de frig și de oboseală și am stat pur și simplu să admirăm lumea de sus, cu toate că vântul puternic încerca să ne facă să plecăm.

Coborârea ne-a delectat cu un apus de poveste, cum rareori mi-a fost dat să văd.

La fiecare pas aveam impulsul de a ne opri și de a savura fiecare moment.

La mai puţin de zece ore distanţă de România, există un loc unde timpul pare să curgă altfel, unde natura, istoria și credinţa oferă contextul unui obiectiv turistic de neratat: Ohrid, o perlă a Balcanilor. Recent, am avut plăcerea să descopăr acest oraș, care m-a fermecat prin complexitatea sa.

1. Lacul Ohrid – o bijuterie naturală

Lacul Ohrid, unul dintre cele mai vechi și mai adânci lacuri din Europa, este învăluit de o atmosferă aproape mistică. În apa limpede se reflectă peisajele montane, ceea ce face ca plimbările pe malurile sale să fie un adevărat răsfăţ pentru iubitorii de natura. Am mai spus că apa este curată? Atât de curată încât poți vedea până la câțiva metri adâncime.

2. Mănăstirea Sfântul Naum

Un loc pe care nu trebuie să-l ratezi este mănăstirea Sfântul Naum. Situată pe o stâncă, cu vedere la lac, acest lăcaş oferă o experiență spirituală aparte. Legenda spune că, dacă ții urechea aproape de mormântul Sfântului Naum, poți auzi bătăile inimii sale.

3. Orașul vechi: o poveste de piatră

Străduțele pavate din Ohrid ne-au purtat pașii prin secole de istorie. Fiecare colț, fiecare casă veche părea că ascunde o poveste. M-am pierdut, cu bucurie, printre străzile cu piatră cubică, admirând arhitectura tradițională și micile magazine cu suveniruri. Ca magia să fie completă, am avut norocul să prindem ora rugăciunii (14:14) şi precum în Sarajevo, nu am putut decât să mă las purtată de energia vocilor, dar şi de puterea pe care o are ritualul.

4. Apusurile de la Biserica Sfântul Ioan din Kaneo

Călătoria mea nu ar fi fost completă fără o vizită la clădirea emblematică pentru Ohrid: biserica Sfântul Ioan. Imaginează-ți un apus care colorează lacul în nuanțe de aur și portocaliu, cu silueta bisericii pe fundal, ceva ce doar în vise vezi (cele lucide). Este un moment pe care l-ați trăi doar acolo.

10 lucruri pe care (poate) nu le știai despre Skopje, Macedonia de Nord

Deși cunoscut pentru controversata sa transformare arhitecturală, Skopje este un oraș plin de surprize. Iată 10 lucruri pe care le-am descoperit în cercetările mele:

1. Cel mai mare monument dedicat lui Alexandru cel Mare

Piața Macedoniei găzduiește o statuie impunătoare a lui Alexandru cel Mare, un simbol al mândriei naționale. Monumentul este un punct central al orașului și atrage mii de turiști anual.

2. Podul de piatră: o legătură între trecut și prezent

Construit în secolul al XV-lea, acest pod conectează centrul modern al orașului cu zona veche. Este un loc ideal pentru fotografii, dar şi pentru a te bucura de atra stradală pe care o oferă localnicii.

3. Old Bazaar: sufletul orașului vechi

Acest bazar este o explozie de culori, mirosuri și sunete. Poți găsi aici de toate, de la mirodenii și ceaiuri, până la bijuterii artizanale (apropo, dacă ajungi în Ohrid recomand să te uiţi după bijuterii făcute din perle de Ohrid – sunt făcute din scoici, însă strălucesc la fel ca perlele).

4. Canionul Matka: aventura ideală pentru iubitorii de natură

La doar câțiva kilometri de oraș, se află un loc spectaculos pentru iubitorii de aventură. Canionul Matka oferă oportunități pentru caiac, drumeții și explorarea peșterilor.

5. Casa Memorială a Maicii Tereza

Știai că Maica Tereza s-a născut în Skopje? Casa memorială dedicată acesteia este un loc plin de inspirație, unde poți afla mai multe despre viața ei.

6. Fântâna Cântătoare

Un spectacol de lumini și muzică te așteaptă în fiecare seară în Parcul Orașului. Este locaţia ideală pentru a încheia o zi plină de explorări.

7. Skopje 2014

Proiectul controversat „Skopje 2014” a adăugat orașului zeci de statui și clădiri noi, creând un amestec unic de stiluri arhitecturale. Este o experiență să vezi cum trecutul și prezentul coexistă atât de aproape.

8. Piața Verde

Pentru cei care adoră gusturile locale, piața verde este locul perfect de promenadă. Poţi găsi fructe, legume, brânză și multe altele.

9. Moscheea Mustafa Pasha

Această moschee din secolul al XV-lea este un exemplu de arhitectură otomană, care oferă priveliști superbe asupra orașului vechi.

10. Un oraș plin de contrast

Ce mi-a rămas în minte despre Skopje este contrastul dintre partea sa modernă, cu clădiri extravagante, și zona veche, cu străduțe tradiționale. Este un oraș care surprinde și fascinează la fiecare pas.

Ambele orașe, Ohrid și Skopje, oferă experiențe unice, încărcate de istorie, natură și cultură. Fiecare călătorie într-un astfel de loc adaugă o poveste nouă la colecția de amintiri.