,,De ce sunteti obsedati de calatorii?”

Cum era vorba aceea: foaie verde lobodă, gura lumii slobodă? Susţin cu tărie ca fiecare om să aibă o părere proprie şi personală, neinfluenţată de tendinţele din jur. Însă există anumite momente când simt nevoia să demontez anumite păreri. Ştiu, ştiu, poate fi o greşeală (sau o boală psihică) să te contrazici cu pereţii. Dar I’ll give it a try.

Ducem o viaţă mediocră.

Citisem un articol care susţinea sus şi tare că oamenii care simt o nevoie continuă de a călătorii sunt oamenii care duc vieţi mediocre, deoarece nu au un scop real, care să aducă o contribuţie celor din jur. Într-adevăr, privit din ansamblu, călătoriile presupun să observi, să vezi şi să te bucuri de moment.

Dar analizând un pic mai mult situaţia, nu oare am început toţi să fim orbi, ca şi societate? De dimineaţa până seara există doar eu, presărat din când în când cu gândul la cei dragi. Rareori ieşim înafara noastră să observăm ce se întâmplă în jur.

Călătoriile te forţează să fii atent, nu de alta, dar dacă nu ai face-o, există o mare posibilitate să te rătăceşti (sau mai rău). Prin intermediul unui context nou, eşti obligat să vezi, să asculţi şi să simţi.

Pornind de la această ipoteză, cea prin care ieşi din tine şi eşti mai focusat asupra celor din jur, pot susţine că se poate produce o schimbare. Devii mai conştient de problemele cu care se confruntă alţii, devii mai recunoscător pentru ceea ce ai. Pe de altă parte, observi că în unele locuri societatea este mai dezvoltată decât în propria ţară. Astfel, eşti mai dornic să faci o schimbare. De ce? Pentru că acum ştii că se poate! Doar ai văzut cu ochii tăi. Încurajez oamenii inovatori, luptătorii, curajoşii, nu cei care se ascund sub fraza: dincolo e mai bine, aici, la noi, nu este de trăit.

Într-adevăr, ca în orice grădină, pot creşte şi buruieni. Acele buruieni care călătoresc să moară ,,pretenii de pe Facebook şi Insta”. Cu părere de rău, pentru acele buruieni, nu am o explicaţie.

Nu aducem un impact societăţii.

Recapitulare, ce am învăţat până acum? Ieşim din noi, observăm la un alt nivel, bun, bun! Nu aduci un impact pentru societate nici dacă munceşti 8/24h şi investeşti doar în tine şi în nevoile tale. Nu aduci un impact societăţii nici atunci când îţi cheltuieşti banii pe opulenţă. Aşa că întrebarea mea este… mai contează contextul în care te aflii atâta timp cât mintea nu este orientată înspre schimbare sau bună-starea societăţii?

Fie că este vorba despre o persoană stabilă sau una nomadă, contează alegerile pe care le faci. Ce vei face cu cunoştinţele pe care le-ai dobândit în decursul călătoriilor? Ce vei face cu lucrurile pe care le-ai observat? Iar tu, persoană care este adepta stabilităţii, ce vei face cu mentalitatea ta astfel încât să aduci o schimbare generaţiilor viitoare?

Fugim de responsabilităţi.

Circulă foarte mult ideea precum că nomazii contemporani sunt 100% liberi, trăiesc fără nici o responsabilitate şi au un singur obiectiv: să bifeze cât mai multe locuri vizitate pe listă. Haide să nu simplificăm lucrurile chiar atât de mult! Atât eu, cât şi mulţi alţi obsedaţi de călătorii, avem o familie, un job stabil, prieteni şi ALERTĂ, ALERTĂ, o viaţa personală, una care nu este legată de #traveling, #yololife, #nomad. Ce înseamnă toate acestea?

Să spunem că există persoane care nu au toate acestea. Chiar şi atunci există responsabilităţi! Atât timp cât eşti în viaţă, ai cel puţin o responsabilitate: să te menţii viu şi dacă eşti puţin mai rebel, să îţi asiguri nevoile de bază. Şi dacă tot eşti călător, vin şi alte responsabilităţi: gestionarea banilor, a timpului într-un mod eficient, chiar gestionarea propriilor emoţii.

Parte din identitatea noastră

Într-adevăr, mi se pare puţin amuzant că acest aspect ajunge să fie parte din identitate. Însă pe lângă curiozitatea acută, nevoia de adrenalină şi multe alte aspecte comune călătorilor frecvenţi, fiecare dintre noi are ceva mai mult decât asta. Persoana mea nu se reduce doar la ,,îmi place să călătoresc”. Este doar o mică parte din identitatea mea. La fel ca oricare altă persoană, am şi alte hobby-uri, alte ocupaţii în viaţa de zi cu zi, alte responsabilităţi, alte obiective decât să ajung în x loc sau y.

De ce încurajez această ,,boală”?

Ok, am scris un mini-roman şi îmi cer scuze pentru că m-am lungit, însă nu pot încheia articolul fără aceste paragrafe. Nu încurajez mediocritatea, egoismul, instabilitatea sau superficialitatea!

Încurajez ieşirea din zona de confort, din propria persoană! Încurajez evoluţia şi schimbarea perspectivei! Încurajez să aducem, noi toţi, nomazii sau oamenii adepţi ai stabilităţii, un plus pentru societate! Fie că o facem printr-o acţiune mică sau mare, o călătorie înspre schimbare începe cu un singur pas!