O drumeţie de neuitat: Viştea Mare – Moldoveanu

Moldoveanu este cel mai înalt vârf din România şi mai este cunoscut şi sub numele de ,,Acoperişul României”. Măsurând nici mai mult, nici mai puţin de 2544m, căţărarea lui este una dintre motivaţiile principale ale iubitorilor de munte, natură şi, de ce nu, libertate. Căci atunci când ai ajuns în vârf, resimţi o stare de nedescris.

Perioada: final de Iunie, 2020

Traseu: Sâmbăta de Sus – Refugiul Izvorul Viştii – Vârful Viştea Mare – Vârful Moldoveanu

Distanţă: 17 km

Durată totală: 17 ore, ritm lent

Dificultate: medie

Posibilităţi de cazare: refugiul Izvorul Viştii.

Deşi există mai multe trasee prin care poţi ajunge aici, majoritatea necesită o condiţie fizică bună şi un echipament adecvat. Însă cel mai important, nu uita să îţi iei de acasă ambiţia, căci vei avea nevoie de ea. După cum spuneam şi în videoclip, deşi am ajuns printre ultimii pe vârf, ambiţia şi ritmul de melc m-au ajutat să îmi conserv energia şi să nu îmi pierd entuziasmul.

Să fiu sinceră, nu credeam că voi ajunge aici, nu în viitorul apropiat. Însă văzând evenimentul organizat de Nomads, nu am putut să mă abţin, aşa că mi-am pregătit ghiozdănelul şi dusă am fost, cu deviza ,,fie ce-o fi, măcar o să am parte de peisaje frumoase, indiferent dacă ajung sus sau nu”. Şi dacă tot am menţionat de Nomads, îi mulţumesc şi aici lui Răzvan pentru organizarea extraordinară şi pentru ghidajul fără cusur.

Descriere traseu

Aventura noastră a început cu paşi timizi vineri, având plecarea din Timişoara, la ora 15.  Am ajuns în Viştişoara pe înserate, loc în care am şi parcat iniţial. Oprirea finală am făcut-o în Sâmbăta de Sus, lăsând maşinile în faţa barierei.

A fost o surpriză atunci când am observat că se poate înainta doar pe jos, dar ca de obicei, ne-am adaptat situaţiei, aşa că am pornit la drum. Mai exact, un drum de aproape 7 km. Mare noroc cu frontalele, căci ne-a prins noaptea pe traseu.

Cu toate acestea, până s-a întunecat de tot, am putut parcurge pe lumină o parte din drum prin pădure. Traseul până la Refugiul Izvorul Viştii este bine marcat, aşa că nu există risc de rătăcire. Pe de altă parte, există riscul de alunecare (mai ales pe podeţele din bârne).

Deşi vremea nu a fost prielnică, am reuşit să străbatem traseul până la Vârful Moldoveanu, acesta având o lungime de 10 km, adică aproximativ zece ore dus-întors. Pe parcursul traseului am putut vedea Vârful Hârtopul Ursului şi al treilea vârf din ţară, Viştea Mare, cu 2527m.

După ce pârâul dispare subit, ajungem în faţa unei văi pline de pietre, care ne-au cam dat bătăi de cap, mai ales la urcuş. Însă cine mai este atent la pietre, atunci când priveliştea din faţă te vrăjeşte?

Dacă peisajele până acolo nu ne-au dat pe spate, atunci cu siguranţă zăpada, acompaniată de o ceaţă densă, a făcut-o. În aceste condiţii am început urcarea spre Vârful Viştea Mare.

Deşi panta plină de pietre nu este cea mai prietenoasă pentru articulaţii, cu siguranţă peisajul de sus a făcut să merite tot efortul. Atenţie, există o porţiune cu lanţuri, acolo se recomandă vigilenţă deosebită!

De la Viştea Mare până la Moldoveanu nu mai este mult, în jur de 30 de minute, exact ca o plimbare prin parc (cu hăul lângă tine). Pe parcursul traseului se poate admira Valea Rea, lacul Iezerul Triunghiular şi culmea Roșu – Galbena – Scărișoara .

Curiozităţi

Vârful Moldoveanu se poate vedea doar de pe creasta Făgăraşului.

L.E.: Am fost informată că se poate vedea puţin din vârf şi de pe Podul Domneşti, Argeş.

Legendele spun că denumirea vârfului vine de la un cioban moldovean, care avea amplasată stâna în zonă.

Vârful este numit de către localnici Cioaca Moldoveanului, cioacă însemnând vârf de munte.

Cel mai înalt vârf din Munţii Carpaţi se numeşte Gerlachovsky, având o altitudine de 2655m. Moldoveanu este al doilea cel mai înalt vârf.

Echipament necesar

Gânduri finale

Personal, pot spune că a fost mai mult decât o drumeţie, căci am avut ocazia să îmi testez propriile limite, am cunoscut oameni la fel de pasionaţi şi am trăit multe experienţe pentru prima dată, precum parcurgerea traseului prin zăpadă şi trekkingul noaptea, folosind frontalele. Ba chiar mai mult, am dormit la refugiu.

Va rămâne mulţi ani de acum încolo o amintire frumoasă şi cu siguranţă mă voi reîntoarce, cu o pregătire fizică mai bună. Cât despre peisaje, pe alocuri am rămas fără cuvinte, căci uneori măreţia naturii nu are nevoie de expresii, fraze sau intejecţii pentru a fi remarcată.

Acestea fiind spuse, vă recomand să încercaţi parcurgerea traseului, iar în cazul în care nu aveţi o pregătire fizică extraordinară, puteţi să optaţi pentru excursia propusă de Ultramarin. Pe lângă drumeţie, veţi avea ocazia să vizitaţi şi Castelul de Lut din Valea Zânelor, Schitul Părintelui Arsenie Boca şi Mănăstirea Brâncoveanu. Nu uita, aventura se află la o decizie distanţă! Investeşte în experienţe, nu în lucruri!