Ineleţ, un cătun în care timpul stă în loc

După cum spune şi titlul, satul Ineleţ este un cătun în care timpul nu mai are nici o putere, căci peisajul din jur pare atemporal, iar oamenii care locuiesc aici transmit o energie fără vârstă. Încă de la începutul traseului, magia te va cuprinde prin citirea versetelor religioase care se regăsesc pe diferite panouri. Primul verset care se află pe o cruce ne spune:

“ Binecuvântaţi să fiţi voi ce urcaţi pe acest munte şi să nu uitaţi că Dumnezeu este cu voi în fiecare clipă.”

Despre Ineleţ şi Scărişoara s-a tot vorbit, aşa că cel mai probabil cunoşti faptul că aceste două sate sunt printre cele mai izolate din ţară. Cătunul Ineleţ este atât de bine ascuns, încât nici măcar parcurgerea scărilor de lemn nu te va asigura că vei găsi căsuţele acestui sat. Cătunele uitate de vreme aparţin de comuna Cornereva.

Informaţii traseu Ineleţ

Durată traseu: 3-4 ore (dacă totul merge conform planului).

Dificultate traseu: uşor.

Echipament recomandat:

  • bocanci de munte
  • apă
  • gustări
  • pelerină ploaie

Punctul de pornire al traseului se poate găsi între Băile Herculane şi Baia de Aramă (după cascada Şapte Izvoare). Ca element de reper, va trebui să găseşti pe partea stângă o staţie din lemn şi o cruce (vezi videoclipul pentru mai multe repere vizuale şi explicaţii suplimentare). 

După găsirea punctului de reper, va trebui să cobori până la podul din lemn. În partea dreaptă vei putea observa panoul din fier care indică traseul.

După zece minute de urcat (resimţite din plin, mai ales după două luni inactive), vei da nas în nas cu scările, care reprezintă şi cea mai scurtă cale de acces spre sat. Sunt dispuse pe patru nivele şi sunt destul de solide, deoarece sunt din lemn de salcâm. Distanţa totală a acestora este de 100 m, iar urcarea nu este grea, însă coborârea, ei bine, cu siguranţă vei resimţi puţină adrenalină, mai ales pentru că treptele nu sunt dispuse la distanţe egale, iar uneori va trebui să faci câteva întinderi (mai ales dacă nu eşti cea mai înaltă persoană).

După urcarea scărilor, vei mai avea de parcurs în jur de 10-15 de minute, până să ajungi la prima poiană. Cel mai probabil, aceasta te va păcăli, căci îţi va crea impresia că acolo se află satul, însă vei mai avea de urcat în jur de alte 10-15 minute până vei ajunge la biserica Ineleţ (construită în 1973). De la biserică, vei urma traseul din partea stângă (nemarcat) până vei ajunge la o poartă închisă din lemn. De la poartă până la sat este o distanţă de aproximativ 400-600m.  

Odată ajunşi în sat…

Încă nu pot spune cu certitudine ce m-a atras cel mai mult: faptul că este izolat, că nu mulţi turişti se încumetă să urce scările  sau peisajul care ne-a fascinat în fiecare moment. Să fie oare liniştea regăsită în fiecare colţ al cătunului? Indiferent de motiv, un lucru îl pot spune cu certitudine: o experienţă ca aceasta îţi încarcă bateriile mai mult de 100%.

În sat nu există curent electric, drumuri alternative şi evident, maşini. Cât despre semnal la telefon, deh, nici nu se pune problema! Singurele surse de electricitate sunt panourile solare din preajma şcolii. Cu toate acestea, localnicii nu par să simtă lipsurile, căci ne-au întâmpinat cu  seninătate în privire şi desigur, multă curiozitate.  

În sat locuiesc în jur de 24 persoane, care în total formează 6 familii. Ca şi ocupaţie, o bună parte dintre aceştia se ocupă cu crescutul animalelor şi agricultura. Dintre cele 24 de persoane, 3 sunt copii, care învaţă la şcoala din sat; fiecare copil are propriul calculator. Şcoala este un punct ceva mai dotat, aceasta având termopane şi o cameră video.

Locul în care se adună oamenii este biserica (aceasta fiind primul obiectiv turistic pe care îl vei întâlni pe traseu). În curtea bisericii se află şi cimitirul. Cât despre îngrijire medicală, în mod evident, aici nu există doctor, astfel că varianta principală de tratare o reprezintă remediile naturale. În cazurile mai grave, sătenii improvizează o targă din lemne, iar bărbaţii din sat vor coborî victima pe scară şi apoi vor face autostopul până la spitalul din oraş.  

La intrarea în sat,  localnicii au aşezat pe o măsuţă din lemn caş şi brânză sărată, iar turiştii se pot servi, lăsând banii într-o cutie de plastic. Un alt punct de ,,self-shopping” este la şcoală. De acolo vei putea cumpăra miere, nuci şi căciuliţe din fibre împletite.  

Drumeţie de weekend: Cheile Vălişoarei şi Castelul Templul Cavalerilor

Castelul Templul Cavalerilor este un loc mai puţin cunoscut de o bună parte dintre pasionaţii de călătorii, însă de ceva vreme a început să se bucure de mai multă popularitate pe conturile de turism de…

Privind Băile Herculane de la înălţime: Traseu Crucea Albă

Dacă ajungi în Băile Herculane, trebuie să încerci cel puţin un traseu montan (din zecile disponibile). Astfel, vei resimţi cu adevărat frumuseţea locurilor încărcat cu peisaje de poveste. Unul dintre traseele excelente pentru începători este…

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *