Oficial am intrat în luna sărbătorilor de iarnă: cadouri, veselie, familie şi multe bunătăţi. Cum poţi să te bucuri de toate acestea altfel decât mergând la un eveniment dedicat acestei sărbători? Vorbesc despre târgul de Crăciun din Praga. Ţin să menţionez că denumirea este simplificată, deoarece există mai multe târguri în Praga, însă cel din Piaţa Veche atrage zilnic mii de turisţi.

Dacă nu eşti fan al aglomeraţiilor excesive, nu îţi recomand să îl vizitezi în timpul weekendului. Programul turistic în care am fost înscrisă aloca doar ziua de sâmbătă (care a fost şi ziua în care s-a deschis târgul) pentru acest obiectiv. Am ştiut că vor fi mulţi turişti încă de când mergeam pe străzile aglomerate din preajma centrului. Însă nu m-am aşteptat la ceea ce a urmat: mii de turişti care împânzeau locul. Ce înseamnă asta? Imaginează-ţi o pungă plină de alune, care stă gata-gata să explodeze. Accesul la tarabe era mai mult decât dificil, însă cu toate acestea, spiritul sărbătorilor se menţinea. Toţi oamenii erau cu zâmbetul pe buze, iar pe unii dintre ei părea că nu îi deranjează lipsa spaţiului personal.

În mijlocul pieţei, veghează mândru şi impunător un molid înalt de 22 metri, în vârstă de 61 de ani. Tarabele te ademenesc la fiecare colţ, fie cu gustări tradiţionale, aranjamente specifice făcute handmade sau cu vin fiert. Diversitatea produselor poate îţi va da bătai de cap atunci când trebuie să alegi câteva produse în limita bugetului.

Cea mai bună perioadă de vizitare pentru turişti

Târgul de Crăciun s-a deschis în 1 Decembrie şi va dura până pe 2-3 Ianuarie (timp suficient în care să îţi planifici toate detaliile călătoriei). Cea mai bună perioadă de vizitare este în timpul săptâmânii, deoarece în weekend mii de turişti invadează străzile care înconjoară Piaţa Veche. Încearcă să eviţi orele fixe! Din cauza faptului că târgul se află lângă Ceasul Antronomic, se creează cozi de turişti care aşteaptă spectacolul orei fixe, acestea blocând intarea înspre tarabe.

Ce poţi cumpăra?

Indiferent de complexitatea gusturilor tale, sunt mai mult decât sigură ca vei găsi cel puţin un lucru care să îţi placă. Poţi găsi de la mâncăruri şi băuturi tradiţionale, până la păpuşi ceheşti, ornamente de iarnă sau globuri pictate handmade. Dacă eşti mai puţin pretenţios sau ai un buget limitat (majoritatea dintre noi ştiu cum este viaţa de student 😀 ), te poţi mulţumi şi cu un simplu magnet de frigider, care marchează încă o călătorie făcută cu succes.

Preţuri 

Ca la orice alt târg de Crăciun, preţurile sunt puţin piperate. Moneda naţională este coroana cehească, însă nu îţi fă griji dacă încă nu ai schimbat banii, deoarece multe tarabe acceptă plată cu cardul, cât şi cea cu euro (să nu fi surprins dacă vei primi restul în coroane, este o practică des utilizată). Mâncărurile tradiţionale variază de la 10 euro până la 20 (de exemplu, un cârnat cu muştar este 60 coroane, adică 2,5 euro, iar un magnet porneşte de la şapte euro).

Oferte

Un pachet care include atât vizitarea Pragăi, cât şi a târgurilor de Crăciun, poate ajunge până la 200 de euro. Opţiunea mea a fost un pachet turistic oferit de către agenţia Ultramarin, din Timişoara, care include în preţ şi ghidul turistic.

Alte pieţe de Crăciun 

Dacă totuşi nu îţi doreşti o piaţă aglomerată, mai poţi avea trei variante de târguri din Praga:

• Piaţa Wenceslas,
• Piaţa Republicii,
• Piaţa Păcii.

La ce temperaturi să te aştepţi

Temperaturi scăzute. Conform prognozelor, după data de 12 Decembrie, vremea va fi mai răcoroasă, posibil chiar să ningă. Aşadar, nu uita hainele groase acasă! Pe de altă parte, înspre deosebire de Budapesta sau Karlovy Vary, vremea este mult mai blândă.

În cazul în care drumul până în Cehia ţi se pare mult prea obositor, îţi recomand să citeşti articolul despre târgul de Crăciun din Budapesta, o variantă mult mai accesibilă şi facilă pentru oamenii din vestul ţării.

Am vizitat această piaţă la sfârşitul anului trecut şi pot rezuma experienţa într-o singură frază: magie, mister, joc de lumini şi aglomeraţie. Însă datorită experienţei din Praga, pot spune că termenul de aglomerat nu îşi mai are sensul în acest context. Deoarece nu am putut fi în două locuri deodată şi vreau să  ofer informaţii actuale, am să relatez experienţa pe care au avut-o prietenii care au mers anul acesta în Ungaria. Pe lângă termenii descriptivi de mai sus, mi-au spus să mai adaug, citez:  ,,FRIG, EXTRAORDINAR DE FRIG”. Ce înseamnă asta? Temperatura resimţită a fost cu minus, însă suficientă pentru a-ţi stârni pofta de un vin fiert sau un ceai, pentru cei care nu consumă alcool.

Locaţii târguri

Cel mai mare târg îşi are locaţia în Centru istoric, mai exact în Piaţa Vorosmarty. Al doilea târg ca mărime se află la cinci minute distanţă şi îl poţi găsi lângă Biserica Sfântul Ştefan.  Alt târg în care te poţi ascunde de aglomeraţia specifică acestei luni, se află în Obuda. Ultima menţionată este mai puţin cunoscută, însă are aceeaşi frumuseţe magică şi din prisma faptului că nu este foarte cunoscută printre turişti, te poţi bucura de mai multă linişte.

Perioada de desfăşurare

Târgul principal a fost inaugurat în 9 Noiembrie (în Piaţa Vorosmarty – Centrul Istoric) şi se va închide pe 1 Ianuarie. Celelalte două au început puţin mai târziu, adică din 1 Decembrie şi se termină la sfârşitul anului curent.

Ce poţi cumpăra?

Mâncare din bucătăria maghiară (cârnaţi, tocăniţe, marizpan,  salate, garnituri, kurtos, gulaş), decoraţiuni de Crăciun, turtă dulce,  obiecte vestimentare, genţi, vin fiert, magneţi cu obiectivele turistice şi obiecte hand made.

Preţuri

Înspre deosebire de alte târguri de Crăciun din Europa, preţurile din Budapesta sunt mai mici. Astfel, magneţii pornesc de la 300 HUF (echivalentul a 5 RON), dulciurile de o dimensiune mai mică au preţul între 800-1000 HUF (11 – 14 RON), iar cănile şi aranjamentele de Crăciun pot ajunge de la 1500 HUF la 5000 HUF (21 – 71 RON). Pentru cei mai gurmanzi, bunătăţile maghiare îi aşteaptă cu preţuri pornind de la 2500 HUF (35 RON).

Oferte pachete turistice în Budapesta

Un pachet turistic de două zile, care cuprinde în program atât piaţa, cât şi cele mai importante obiective turistice din Budapesta, porneşte de la 75 EURO. În cazul în care te decizi să pleci pe cont propriu, cu maşina, cheltuielile aproximative pot fi în valoare de 300 RON/ persoană.

Obiective pe care nu trebuie să le ratezi

• Parlamentul din Budapesta,
• Podul cu lanţuri,
• Citadela şi Dealul Gellért,
• Centrul istoric.

Întâmplare amuzantă

Ştii momentul ăla când doar trei maşini din toată parcarea iau amendă? Şi toate trei aparţin celor din grup… Ghinion curat ai spune! Dacă punem la socoteală şi faptul că eşti într-o ţară străină. Irinel, Raul şi Cosmin ştiu cel mai bine! 😀

Impresii generale

Deja ai vizitat târgul de Crăciun din Budapesta? Nici o problemă! Ce spui dacă ai merge şi la cel din Praga? Te invit să citeşti mai mult accesând acest link!

Afară este frig, încât pare că nici cinci straturi de haine nu o să te încălzească. Te plimbi pe străzile aglomerate ale Bucureştiului şi de abia aştepţi să ajungi la o oază de linişte. Visezi la un loc călduros, plin de culoare şi cu un vibe care sa te ajute sa îţi aduni gândurile, să lucrezi sau pur şi simplu să te bucuri de o zi de weekend. Ai auzit din diferite surse că există un asemenea loc… Şi că îţi va întrece aşteptările.

LOCAŢIE

Această definiţie a culorilor poartă numele de Acuarela şi poate fi găsită pe strada Polonă, din Bucureşti. Cel mai probabil, dacă iei un taxi, precum am făcut-o şi noi, vă va lăsa  să vă descurcaţi pe cont propriu. Bistro-ul nu este foarte bine evidenţiat, aşadar fii atent la clădirile care au amplasate pe geam, cu o notă jucăuşă, palete de amestecat culorile, pe care scrie simplu şi sugestiv: Acuarela.

TEMATICĂ

O dată intrat, îţi va atrage atenţia (mai ales dacă eşti fan al călătoriilor) mini-vanul personalizat cu nuanţe jucăuşe, care pare că te invită să aflii mai multe despre loc, să vezi şi să cunoşti. La fel ca şi în filmul Inception, mini-vanul are pe bord miniaturi ale altor vehicule VW asemănătoare.

Dacă poţi vedea lucrurile din asamblu şi nu ai deficit de atenţie, cu siguranţă te vor surprinde şi statuile de metal, care par să interpreteza o piesă de teatru modernă, intitulată: ,,Astăzi nu, mă doare capul” sau ,,Ţi-am spus să o scoţi de la prieteni”.

Alegerea a fost făcută, nu mai poţi da înapoi: închizi uşa  şi te aflii în interiorul unui loc care pare desprins din basme. Camera principală îţi va surprinde privirea cu mobilier colorat, rafturi ce conţin obiecte diverse (de la un Polaroid ce gâdilă sufletelor celor pasionaţi de fotografie, până la picturi abstracte pe lemn) şi apoi, evident, tablourile superbe, cu picturi abstracte, care te trimit cu gândul într-o altă dimensiune. O dimensiune în care orice pictură are multiple sensuri şi înţelesuri, cu ilustraţii jucăuşe. Sinceră să fiu, nu mă simţeam ca într-un bistro, ci ca la o expoziţie de artă. Aş fi vrut să mă opresc în faţa fiecărui tablou şi să îi deconspir sensul, oare ce a vrut să transmită pictorul şi care este povestea din spatele fliecărei imagini?

Preferata mea a fost a doua cameră. Aranjată în acelaşi stil boem, aceasta conţine cele mai multe dintre tablouri, elemente grafice, cât şi obiecte de mobilier mai puţin obişnuite. Poţi vedea în videoclipul de mai jos cele două fotolii: primul care seamănă cu o mini-cadă şi al doilea care te îndeamnă sa apeşi acceleraţia şi să fugi în lume. Fii atent însă la ce faci sau ce spui, căci ochi şi urechi te urmăresc printre plantele strategic amenajate! Nu este o metaforă, ci doar sensul adevărat al lucrurilor: chiar vei vedea ochi şi urechi din plastic pe pereţi.

Pentru a fi totul perfect, până şi meniul este aranjat în acelaşi stil în care ne-am obşnuit: o paletă de amestecat culorile. La fel ca şi în L’etage, din Braşov, am primit nota de plată într-o carte. Cât despre muzică, atmosfera este completată cu jazz şi melodii relaxante. Terasa este concepută în stil indie, aceasta trimiţând cu gândul la traveling (poate sunt doar eu mult prea ataşată de subiect) sau la o zi pe plajă, în Vama Veche.

PREŢURI

La parter, mai există încă două camere: una dintre ele fiind privată prin amplasarea şi capacitatea ei (perfectă pentru a-ţi surprinde perechea cu o cină romantică sau la un ceai), iar cealaltă trimite cu gândul la Orient, prin folosirea diferitor elemente grafice. Piesa de rezistenţă este baia sau cum scrie pe uşa acesteia, atelier de proiectare! Te aştepţi la o baie obişnuită? Think twice! Aş vrea să dau mai multe detalii, însă te voi lăsa pe tine să descoperi ceea ce are aceasta de oferit (mic spoiler: stil retro).  Preţurile sunt rezonabile, înspre medii (recomand cu căldură fresh-ul ,,Un ardelean la Costa Rica”, acesta conţinând coacăze, kiwi şi ananas şi având preţul de 17 RON).  Un cappuccino ajunge la 11 RON, un pahar de vin fiert tot pe atât, un espresso – 7 RON, iar un burger care vine cu cartofi prăjiţi – 30 RON. După cum spuneam, preţurile sunt medii în raport cu cele existente din Bucureşti.

Impresie generală: eşti atras de artă, de neobişnuit sau pur şi simplu vrei să petreci o zi relaxantă, de unul singur sau cu prietenii? Ba chiar mai mult, eşti artist şi cauţi un loc care să te inspire? Acesta este bistro-ul potrivit pentru a-ţi stimula creativitatea!

P.S: Articolul nu este sponsorizat!

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu…. umbra amintirilor unei călătorii pe cinste!

Ştiu, ştiu,  poezia originală nu suna chiar aşa, însă cum îmi place să personalizez lucrurile, nu puteam să las să îmi scape aceste două versuri.

Cum definesc o călătorie pe cinste? Este uşor! Îmi place toamna. Nu doar că îmi place, o iubesc de-a dreptul. Deh, doar văpaie de octombrie nu s-a născut din ură. :)) Pe lângă toamnă, iubesc, nu… ador să călătoresc cu trenul. Nu pot să explic exact de ce, însă mi-a plăcut de mică. Combinând toamna+trenul+peisaje superbe şi o companie pe măsură = o călătorie care este arhivată nu doar în memorie, ci şi într-un folder special din inimă.

Dacă pozele de mai sus nu te-au convins să încerci această escapadă de o zi, permite-mi să îţi enumăr alte câteva argumente care poate te vor determina să trăieşti această experienţă:

1. Plecarea se face din cea mai veche gară din România.

Este vorba despre gara din Oraviţa, inaugurată în anul 1854. Iniţial, ruta Oraviţa – Anina a fost construită pentru transportul de marfă, de abia după 15 ani fiind utilizată pentru transportul de persoane. Această rută are o lungime de 34 km şi este una dintre cele mai frumoase trasee montane feroviere din România.

2. Semmeringul Bănăţean (a doua cale ferată montană din Europa)

Hm, oare cine se află pe primul loc? Austria, cu al său Semmeringbahn. Diferenţa de nivel a rutei Oraviţa-Anina este de 340 m, cel mai înalt punct plasându-se în tunelul Gârlişte. Pe parcursul traseului, trenul va opri foarte scurt în şapte gări (cel puţin atâtea am numărat eu).

3. Traseu feroviar printre stânci

Nu te-ai fi aşteptat la asta de la o cale ferată montană, nu? Luând-o în glumă sau în serios, vor fi porţiuni de traseu în care ţi-ai dori ca aparatul să ţi se deschidă cât mai repede pentru a capta peisaje care întrerup orice gând şi te fac să trăieşti în momentul prezent, să observi şi să fii recunoscator că natura are atâtea de oferit! Este de-a dreptul hilar sa observi numai aparate scoase pe geam, fiecare fotograf amator sperând să surprindă un cadru cât mai apropiat cu ceea ce vede ochiul.

4. Fosta mină de uraniu

De-a lungul traseului, vei trece pe lângă o fostă mină de uraniu, care datează încă de pe vremea lui Stalin (fii atent la steaua sovietică ce stă încă bine pusă pe poziţii amintind turiştilor de trecutul istoric al României). Steaua ne reaminteşte că datoria de război a României a fost plătită cu zăcăminte de uraniu din acea zonă.

5. 14 tuneluri, 89 de podeţe şi 10 viaducte

Da, ai citit bine, toate acestea le vei vedea în decursul a două ore. Mic sfat: dacă mergi cu gândul de a face poze superbe, acordă-ţi şi ţie câteva momente să priveşti peisajele mirifice, nu doar prin intermediul obiectivului sau a camerei de filmat. Spun asta deoarece şi mie mi se întâmplă adesea să îmi dau seama că majoritatea amintirilor sunt stocate mai bine pe cardurile de memorie,  decât în propria minte.

6. Mocăniţa cu băncuţe din lemn

Un traseu special, merită un tren încărcat de istorie. De ce spun asta? Pentru că vei putea observă băncuţele din lemn şi sobele prezente în fiecare vagon. Trenul mai este numit şi mocăniţa din Anina (nu, nu este un mit). Făcând câteva căutări pe marea enciclopedie Google, am descoperit ce înseamnă cu adevărat noţiunea de mocăniţă. Şi ghiciţi ce, acest termen nu se referă doar la un tren care funcţionează pe baza de aburi. Conform dex, mocăniţa reprezintă un ,,tren de linie îngustă, care circulă în regiunile de munte”.

Informaţii utile

PARCARE:

Poţi lăsa maşina în faţa gării din Oraviţa. Spaţiul este sigur şi mai mult decât suficient pentru mai multe maşini.

PROGRAM:

Trenul porneşte din gara Oraviţa, în fiecare zi, de la ora 11:15 şi soseşte în Anina la 13:10. Pauza dintre rute este de 20 minute, timp suficient în care puteţi savura o cafea sau câteva felii de pizza din gara Anina. Veţi ajunge înapoi în Oraviţa la ora 15:20.

BILETE:

Un bilet pentru dus valorează 10 lei pentru adulţi şi 5 lei pentru copii. Acestea se cumpără direct din tren. Fiecare îşi poate alege locurile dorite.

SFATURI:

Pentru cea mai bună privelişte, îţi recomand locurile din ultimul vagon. Pentru filmări de calitate, poţi să deschizi uşile dintre vagoane, însă fii atent la curbe, acestea te pot dezechilibra. Dacă mergi toamna sau iarna, îmbracă-te bine! Poate fi destul de frig dacă alegi să stai între vagoane.

Recunosc, am întârziat puţin cu articolul despre Delta Dunării, care trebuia scris încă din vară, pentru că am fost prinsă cu alte călătorii. Ăsta ar fi unul dintre motive. Cel de al doilea este puţin mai subiectiv. Şi anume că nu am fost extraordinar de mulţumită de pozele pe care le-am făcut, fie a fost lumina mult prea puternică, fie eram învăţăcel într-ale folosirii modului manual. Motive pot fi multe, scuze şi mai multe.

Am ajuns în această oază de linişte la sfârşitul lui August, având cazare la Mila 23.  Pentru că mi-am dorit să savurăm toată experienţa şi să explorăm cât mai mult din acest loc, în care doar 2% dintre români au ajuns (wtf, exact), am optat pentru programul Descoperă Delta Dunării şi anume cel care include 4 zile şi 3 nopţi. Impresia generală: per total, mulţumită. În preţ a fost inclusă cazarea la o pensiune de trei stele, trei excursii ghidate pe canalele Dunării şi transferul de la Tulcea până la Mila23.

Mituri despre Delta Dunării

1. Vei vedea pelicanii îndeaproape

Din cauza faptului că pelicanii sunt păsări foarte sensibile, nu este permis accesul bărcilor lângă cuiburi. Ba chiar mai mult, pe măsură ce ne apropiam de aceştia, îşi luau zborul. Aşadar, dacă îţi doreşti să faci poza perfectă, îţi recomand să utilizezi un teleobiectiv. Pe măsură ce vei străbate canalele deltei, vei vedea multe stoluri, astfel că în ultimele zile nu te vor mai surprinde atât de tare, însă în interiorul tău îţi vei dori să îi vezi cât mai de îndeproape.

2. Delta Dunării poate fi văzută în doar câteva ore

În patru zile pline în care am navigat acest frumos obiectiv, nu am avut ocazia de a vedea decât cel puţin jumătate din deltă. Aşadar… apare inevitabila întrebare: trei ore, serios? Numai dacă sunteţi ghidaţi de Sonic X. Nu vă lăsaţi păcăliţi, veţi vedea multe anunţuri care promit asta, toate pentru a prinde în plasă naivii turişti.

3. Invazia de ţânţari

Cred că acesta este cel mai cunoscut mit. Prima reacţie a prietenilor atunci când le-am spus că plec în deltă, a fost: o să te mănânce ţânţarii, o să vii toată pişcată, etc. You got it. Până şi eu, având o mini fobie de ţânţari, i-am crezut pe cuvânt. Aşadar, m-am echipat frumos cu tot ce se putea: spray anti-ţânţari, cremă, pastile, aparat, brăţară (da, există şi aşa ceva). Însă o dată ajunsă la Mila 23, a apărut întrebarea: unde sunt faimoasele insecte? Am primit răspunsul la întrebare după apus… Aşadar, da, sunt ţânţari, însă îşi fac apariţia numai dimineaţa, înainte de răsărit şi seara, după apus. Pe parcursul zilei, singura grijă o să fie arsurile solare sau insolaţiile. Nicidecum ţânţarii. Şi nu, nu sunt mutanţi, însă pişcă mai tare decât cei din Banat. :))

4. Pădurea Letea – un obiectiv de neratat

Acest mit este oarecum subiectiv. Poate unii dintre voi nu vor fi de acord cu părerea mea, în timp ce alţii o vor susţine. Pădurea Letea nu are nimic extraordinar de neobişnuit. Cât despre pozele pe care le vezi pe Internet, cu o pădure inundată, iar accesul făcându-se doar cu bărcuţa, nu se va întâmpla. Am văzut o pădure simplă, cu copaci simplii, iar înspre finalul acesteia, dune de nisip. Într-adevăr, aşa ceva nu vezi zilnic. Dar nu vă gândiţi că sunt de o lungine fascinantă, este un mic colţ. Şi da, vei vedea şi caii sălbatici. Care nu sunt chiar atât de sălbatici. Ci forţaţi să se adapteze la situaţie. Mulţi dintre ei sunt abandonaţi de sătenii care au ales viaţa urbană în detrimentul celei rurale.

5. Paradis al păsărilor

Păsările nu vor fi vizibile decât dimineată şi seara. Pe parcursul zilei, din cauza căldurii extraordinar de mari, acestea se ascund în locuri ferite. După cum am spus mai sus, în cazul pelicanilor, caz care se aplică şi la celelalte păsări, pe măsură ce te apropii de ele, acestea vor zbora.

6. Mâncarea dobrogeană

Am avut ocazia să mănânc mâncare specific dobrogeană, făcută de o localnică din Letea, care şi-a deschis şi o mică afacere din asta. Peştele nu este chiar precum mă aşteptam, poate gătit cu prea mult ulei, poate fără gust, nu am idee. Însă un singur lucru ştiu: ciorba din peşte, extraordinară. Nu ştiu cu ce a fost făcută, nu am idee cât de mult s-a muncit la ea, însă da, aşa ciorbă să tot mănânci! 😀

7. Lipsa magazinelor Mila 23

Nu ştiu exact unde m-am gândit că merg, însă până a doua zi am trăit cu impresia că mă aflu în mijlocul pustietăţii. Aşadar, pornind cu această premisă de acasă, mi-am pus cât mai multe lucruri în bagaj, să nu simt lipsa, dom’le. Dar…. ce să vezi, plimbându-ne pe micile străduţe, am dat nas în nas cu ditamai supermarket-ul, care avea de toate: de la papuci de casă, până la creme de protecţie solară. Deci nu, nu vei merge in the middle of nowhere!

Echipament necesar şi sfaturi

• pantaloni lungi/şalvari (dimineaţa este foarte frig pe barcă, la fel şi seara)
• bluză cu mâneca lungă (pe lângă frig, aceasta te va proteja şi de arsurile solare – refelexia soarelui în apă este destul de puternică)
• pălărie
• ochelari de soare
• tenişi
• spray anti ţânţari
• jachetă vânt
• cremă cu protecţie solară

Impresie generală

Prin intermediul sărbătorii Milei 23, am avut ocazia să văd şi să interacţionez cu oamenii locului. Am văzut oameni simplii, feriţi de grijile noastre cotidiene (dar având altele pe cap – se vede pe chipurile lor că viaţa nu este chiar roz), însă cu toate acestea, fericiţi că se pot distra din când în când. Am fost destul de impresionată să văd că majoritatea străzilor sunt asemănătoare cu strada Sforii, din Braşov. Însă, fie ele cât de mici şi strâmte, majoritatea erau înfrumuseţate cu flori. Pe lângă asta, am mai fost surprinsă să văd că pescarul care ne-a fost ghid ştia absolut fiecare canal unde ne aflăm, deşi noi vedeam doar: canal mic, canal mai mare, canal cu mai mulţi copaci, etc. Am mai aflat şi că locul de pescuit se moşteneşte din tată în fiu şi dacă mergi să pescuieşti pe ,,proprietatea” altui pescar, vei da de belea.

Ce mi-a plăcut: excursia dinafara programului: răsăritul soarelui pe canelele deltei (50 RON), flora şi fauna unică, peisajele ce-ţi taie răsuflarea, condiţiile de cazare, localnicii.

Ce nu mi-a plăcut: condiţiile de preluare din Tulcea, nu sunt concepute după cea mai bună organizare, răceala de după excursie (după cum am spus mai sus, dimineţile sunt foarte răcoroase, chiar daca te aflii în mijlocul verii, iar daca nu te echipezi corespunzător, te poţi trezi cu o răceală pe cinste).

P.S: Acest articol nu este sponsorizat. 🙂